Costel...

M`a scos mititelu` de el din cacat si la propriu si la figurat... si iote asa am facut si`o rima. N`am chef de scris la ora asta, ploua afara si as sta sa lancezesc continuu, insa i`am promis urmatoru` post si, ca atare, nu vreau sa zica ca iar "am treaba"...

 

Si acum urmeaza magnifica poveste a "Scoaterii din marele cacat", poveste realizata numai si numai datorita faptului ca`s o inapta. Asadar, trebuia sa ajung sa iau pachet de la gara, eram in intarziere si m`am gandit eu sa arunc "mizeriile" lu` Alifie si le`am aruncat cu tot cu nisip, care btw se gasea in lighean intr`o cantitate considerabila, in veceu. Consecintele acestei fapte nesabuite si totodata negandite in prealabil? S`a infundat veceu` cu... cu cacat de pisica. Iar eu, fiind inapta din fire, nu m`am gandit nici macar o clipa la ce as putea face sa il desfund, nicidecum. Eu m`am gandit pe cine cunosc in camin, sau in imediata vecinatate, eu ma gandeam cine e la poarta ca sa stiu cum sa ma dau bine pe langa el sa ma pot fecala in veceu` de la parter. Dar, eroul acestei povestioare, intitulat el pe numele mic Costel, a gasit solutia optima. Si`a pus manusile in manuri, manusi delea galbene de instalator si a inceput sa imi desfunde veceu`. La modu`, munca nene, pentru ca s`a luptat oleaca cu si anume acel namol care zacea in respectivul vas de toaleta. Timp in care eu, in loc sa ajut in vreun fel sau altu`, macar moral, radeam isteric. Si mai si imortalizam momentu` intr`un filmulet genial, pe care mai sus`numitul Costel nu ma lasa sa il postez. 

 

In alta ordine de idei, ca o concluzie, este unul dintre cele mai frumoase gesturi pe care cineva l`a facut vreodata pentru mine, din mai multe motive. Unu` ar fi ca nu a trebuit sa defechez prin vecini, al doilea ar fi ca muream asfixiata daca nu era Costel, al treilea ar fi ca nu m`a omorat Sanchito. Si ca atare, here i am...