E cu dus si`ntors... e misto sa fii acasa... nu mai ai grija ca trebuie sa`ti faci tu cafeaua de dimineata, pentru ca acasa o ai deja facuta cand te trezesti... nu iti mai e lene sa incalzesti mancare, pentru ca oricum te cheama mama direct la masa. Nu trebuie sa te duci sa iei paine pentru ca ai mereu paine, de`asta se ocupa tata. Nu trebuie sa te gandesti ca speli iar asternuturile la mana pentru ca aici le ai deja spalate. Ai toate jdemiile de animale cu care te joci si care te trezesc in creierii noptii... ii ai pe ai tai care trebaluiesc toata ziua prin casa... nu ai cum sa te plictisesti sau sa nu ai cu cine vorbi daca te plictisesti in camera ta... nu`ti mai iei amenda pe ratb pentru ca aici e mic orasu` si`l parcurgi la pas. Ai toti prietenii, aproape, aici... si`n mod cert ai cu cine sa iesi la o bere sau cu cine sa bei o cafea dimineata. Ai doua bai, nu trebuie sa astepti la coada sa te socializezi cu julian sau sa te speli pe dinti. Nu te mai duci dupa pachet pentru ca nu mai au ai tai ce sa iti trimita de acasa pentru ca esti acasa. Si aici ai de toate.
Dar, bineinteles, ca exista si un dar... nu ai prea multe lucruri de facut, in comparatie cu superbucurestiu`. Ai un teatru si ala e in vacanta, ai 3 baruri tari si alea s`au umplut de copii fugiti de acasa, de pustani care la 14 ani se fac muci si borasc prin veceuri... lucru care ma depaseste in totalitate, da` na, asa e cand inaintezi in varsta. Nu te mai duci la facultate, nu ca mi`ar fi dor, a nu se intelege gresit, sa vezi toate fetele cretionoide si moda aia care imi omoara zilnic retina... nu`mi mai mor neuronii macar. Nu mai vezi toate pisdulicele proaste care se cred mari femei fatale. Aci vezi pisdulice de provincie cu aere de capitala, ceea ce e si mai fascinant. Vezi dudui din alea de 15 ani care uita sa`si ia pantaloni pe ele cand pleaca de acasa si care, aparent, n`au parinti sa le traga doua scatoalce si care sa le intrebe de ce se plang dup`aia ca au venit violate acasa. Da` e tare, pe de alta parte, e distractiv, daca faci abstractie de stadiu` deplorabil in care au ajuns generatiile noi. Nu mai e pustiu` care ma tine de mana de fiecare data cand ma duc sa`l vad si care se uita cu ochii aia mari si frumosi la mine. Nu mai e nici Costel si nici drumurile interminabile dintre doua destinatii. Nu mai sunt nici sucursalele de la metrou si pasajele prin care trebuie sa treci si care`s pline de ciobani. Nu sunt toti oamenii dragi mie din bucale, nu mai sunt nici nervii facuti cand pierzi metrou`. Nu e Alifie care ma asteapta la usa torcand, cu toate ca am lipsit doar cinci minute sa fumez.
Nu`s multe, da`s ai tai si prietenii, fie ca`s doar de bautura sau ca`s cei mai tari prieteni din lume pe care i`ai fi putut avea candva. Si`s 3 ore pan` la bucale, atunci cand ti se face dor de cealalta casa a ta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu