luni, 25 octombrie 2010

Cand…

Lumea se baga la somn sau pleaca la servici, eu… eu plec… sunt in tren, inconjurata de fel si fel de oameni dubiosi. Mi`e somn, m`as drege cu o cafea si`o tigara, as dormi asa profund, sa se lase cu sforaituri. Sa vina Alifioata sa ma muste de pleoape ca e asa de cute cand vine si isi baga capu` in gura mea si pute ca un sconcs. Sau oricare din cele n animale pe care le posed. 

Azi n`am chef de scoala, n`am chef de fetele mucalite din metrou, n`am chef de invatat sau de socializat. Azi am chef de ai mei, de oamenii cu care ma simt bine mereu, de animale multe, de lancezeala, de petuiala, de citit, de muzica din aia de lancezeala.

Azi am chef sa le multumesc alor mei ca m`au crescut, ca ma intretin, ca imi dau de mancare, ca fac eforturi mari sa ma tina in scoala, ca au grija de pisica mea neagra, sa le multumesc pana la urma ca m`au facut ca, pana la urma, ma puteau arunca lejer pe covor sau pe patura.  I mean, oriunde le`ar fi venit sa faca asta. Dar m`au pastrat si ma bucur pentru ca viata e mai mult decat pisdoasa. Si`s asa multumita de oamenii de langa mine, chiar daca o mai dau ei uneori in bara, dar, tinand cont ca toti suntem oameni ceea ce presupune in mod logic si greseli, se iarta. Si eu gresesc, si tu gresesti, toti gresim, cel mai important e sa trecem peste certurile astea banale, pentru ca pana la urma daca n`ar fi ele ne`am  plictisi.

Azi te iubesc mai mult pentru ca stiu ca esti mereu langa mine, pentru ca nu stiu unde as fi fost daca nu erai tu mereu langa mine… pentru ca ma iubesti chiar daca nasu` meu arata ca un colt de paine, pentru ca imi faci pe spate, pentru ca faci misto de burtoaca mea, pentru ca iti plac unghiile mele negre si pentru ca esti atat de frumos cand razi, pentru ca esti hardcorist, pentru ca nu imi faci morala decat cand stii ca trebuie si pentru ca stiu ca nu o faci din rautate, o faci pentru ca ma iubesti si nu`mi vrei decat binele. Pentru ca ma faci motoreta  si avion si radem ca doi copii cand facem asta. Pentru ca nu iti plac filmele scarboase la care ma uit eu si ma fac sa rad… pentru ca iti vine sa vomiti cand te uiti la asa ceva si mie mi se pare fun, iar tu nu te superi. Pentru ca`s atat de multe lucruri pentru care iti multumesc ca existi, ca nu mi`ar ajunge zile intregi sa le enumar… Pentru tine ascult Cohen – I`m your man…

Pe tata il iubesc  pentru ca ma sustine orice ar fi, pentru ca a avut de la inceput incredere in mine si, chiar daca am facut atatea tampenii, m`a iertat si m`a iubit. Si il mai iubesc ca e sasait si ca are cur misto… e cute cand rade sau cand povesteste cate ceva. Pentru ca nu ma plictisesc niciodata cu el, mereu gasim cate un subiect de discutie. Si`mi pare rau ca uneori il dezamagesc… Pentru el ascult Timpuri noi – Tata si Scorpions – Daddy`s girl si ma foarte intristeaza melodiile astea…

Pe mama… de fapt, de mama imi e dor. Imi e dor chiar si de certurile noastre . Imi e dor cand plec spre gara sa ma pupe si sa`mi zica sa o sun cand ajung in bucuresti. Adica na, mi`e dor cu totu` de ea…. Pentru ea ascult Ozzy – Mama i`m coming home…

Mai sunt multi pe care ii iubesc, mai sunt multi carora le datorez multe lucruri, multe pentru ca datorita lor am ajuns unde sunt acum…

Stiu ca dau dovada de o foarte mare incoerenta, da` e 5:46, sunt nedormita, am o groaza de idei in cap si mi`e greu sa le exprim intr`o ordine… Concluzia e ca eu sunt foarte mandra de mine, de unde am ajuns, sunt fericita ca am oameni misto, trebuie specificat ca doar unii, langa mine, ca am atatea lucruri pe care altii nu le au… si pentru care sunt recunoscatoare…

Azi sunt optimista amice…


luni, 18 octombrie 2010

M`am sictirit...

De oameni care te ajuta si apoi iti strig, de oameni care atunci cand sunt ofticati isi varsa nervii pe tine. Si eu sunt amice ofticata, nici viata mea nu e roz, nici eu nu ma trezesc dimineata cu si anume o durere`n pula, nici eu nu rad doar asa ca viata e frumoasa... poate cateodata rad ca sa nu plang, da` nu stau sa ma plang ca n`am pe cine sa sun la 2 noaptea sa ii zic ca am visat urat. Nici eu n`am cui sa ii zic ca poate azi n`am bani de tigari, sau ca poate m`as sui in primu` tren si as pleca sa vad marea. Macar ea nu tipa la mine, ea nu ma judeca, ea nu se crizeaza. Ea doar zice ceva ce eu nu inteleg, insa marea ma intelege asa cum sunt eu. Azi sociopata, maine sociable, poimaine nu stiu...

Si da, m`am nascut gresit... mananc gresit, rad gresit, sunt un copil gresit, un student gresit. Ii dezamagesc zilnic pe singurii oameni care ma mai suporta, pe singurii oameni care au crezut vreodata`n mine. Mi`e dor de tata, mi`e dor de kaya, de killer, de mine cand eram mica, de aia mica cu fata ei autistica, mi`e dor si de tine, da` e un dor din ala dureros... din ala care te seaca si iti lasa un nod in gat, iar noaptea te trezesti cu lacrimi si te gandesti de ce nu mai esti in camera de langa sa ma mangai pe par si sa imi zici ca esti aici si ca a fost doar un vis urat. Iar eu ma culc linistita, ma culc ca stiu ca daca esti langa mine nu se mai poate intampla nimic. Nimic rau... monstrilor alora din vis  pot sa le zic sa se duca la peste ca acum e mama langa mine... sau nu... stau si ma gandesc ca poate tocmai pentru ca`s gresita, n`am stiut sa te tin langa mine, cu toate ca apoi ma gandesc ca nu poti sa fortezi niciodata un om sa te iubeasca, ceea ce e si mai dureros...

Ascult Tapinarii si`mi place al dracu` de mult sentimentu`, imi musc buza de jos si ma gandesc ca as da orice sa joc iar ratele si vanatorii sau castel in spatele blocului... sa vin acasa zgariata, murdara si sa miroase a mancare in toata casa...sa miroase a portocale de craciun, sa ma culc la 4 ca ii fac panda mosului... si sa va cred cand imi ziceti ca mosu` exista... 


sâmbătă, 16 octombrie 2010

De ce...

Imi place mai mult viata de camin decat aia de gazda? Pentru ca daca n`as fi stat in camin, nu as mai fi avut balcon comun cu baietii de alaturi care`s niste draguti ei. Trei exemplare cum rar intalnesti: unu` e gay, celalalt e psycho, iar al treilea e un ciobEn mare. N`as mai fi avut doua tarfe sub mine in balconu` carora sa arunc cu oua. N`as mai fi putut sa imi desenez peretii, sa scriu pe ei sau sa vad cate`o bucaciune cand ies pe hol la tigara...

Ma enerveaza oamenii care zic "Asa a fost sa fie"? Pentru ca nu cred in notiunea de destin. Ce plm e aia? Adica e ok sa crezi in Barbos, e ok chiar sa crezi si ca El iti asculta rugile gen "Da Doamne sa iau nota mare la examen", dar sa crezi si ca Barbosu` face in asa fel incat sa iei tu nota aia? Las`o`n pielea goala, ca trebuie sa fii imbecil. Crezi ca Dzeu nu are alta treaba decat sa stea sa iti asculte tie rugile de cacat? Cel mult, daca chiar crezi cu ardoare in asa ceva, te poate "ajuta" in rezolvarea adevaratelor probleme, nu a cacaturilor astea. Pana la urma, destinul ti`l mai faci si cu mana ta, nu zice nimeni sa te droghezi pana ajungi sa mori. Mai tine si de tine pana unde mergi, si cand e cazu` sa te opresti din anumite lucruri. Tine tot de tine ce drum alegi, adica vreau sa dau la facultatea asta, nu la cealalta. Ce legatura are destinu`? Si acum, evlaviosii o sa zica, pai da ma, dar Barbosu` iti da posibilitatea sa mergi la stanga sau la dreapta, el oricum stie ce o sa alegi... Ba, da`ma dracu`, din moment ce imi da posibilitatea sa aleg, inseamna ca e alegerea mea, nu a lui...

I`ar pune cineva copilului unul din numele astea: Bartolomeu, Apolodor, Excalibur sau Frusina, Petronela, Titela? Adica, bine, si eu m`am gandit ca daca o sa am vreodata un baiat o sa il cheme Iuda, nume urmat de cei 12 apostoli si ultimu` prenume va fi Belzebuth. Ce nume frumoase? Adica de ce sa il cheme Mihnea, Cezar, Doru, Luca, Matei? Pentru ce? Mai bine sa il cheme Excalibur... Sau Titela, ca btw am aflat ca titel e un fel de apelativ pentru aurolaci.

Imi e frica? Sa nu ma fecalez vreodata pe mine. Ma gandeam zilele trecute cum ar fi daca as fi in metrou, as astepta sa se deschida usile si poc m`as fecala pe mine. My dear lord, de asta chiar imi e frica. Adica una e sa te scape asa o flatulatie ca pe domnu` din autobuz, cand l`a scapat in nasu` meu, sau sa te ia vreo ragaiala nesimtita langa patu` pacientului, da` sa te defechezi pe tine? E cel putin horror... 

Si`acum gata, de`ajuns cu atatea dezvaluiri, ma duc sa ma fac priti pentru ca e timpu` de socializare, e timpu` sa nu mai fiu grandma... 

To be continued...

Costel...

M`a scos mititelu` de el din cacat si la propriu si la figurat... si iote asa am facut si`o rima. N`am chef de scris la ora asta, ploua afara si as sta sa lancezesc continuu, insa i`am promis urmatoru` post si, ca atare, nu vreau sa zica ca iar "am treaba"...
 
Si acum urmeaza magnifica poveste a "Scoaterii din marele cacat", poveste realizata numai si numai datorita faptului ca`s o inapta. Asadar, trebuia sa ajung sa iau pachet de la gara, eram in intarziere si m`am gandit eu sa arunc "mizeriile" lu` Alifie si le`am aruncat cu tot cu nisip, care btw se gasea in lighean intr`o cantitate considerabila, in veceu. Consecintele acestei fapte nesabuite si totodata negandite in prealabil? S`a infundat veceu` cu... cu cacat de pisica. Iar eu, fiind inapta din fire, nu m`am gandit nici macar o clipa la ce as putea face sa il desfund, nicidecum. Eu m`am gandit pe cine cunosc in camin, sau in imediata vecinatate, eu ma gandeam cine e la poarta ca sa stiu cum sa ma dau bine pe langa el sa ma pot fecala in veceu` de la parter. Dar, eroul acestei povestioare, intitulat el pe numele mic Costel, a gasit solutia optima. Si`a pus manusile in manuri, manusi delea galbene de instalator si a inceput sa imi desfunde veceu`. La modu`, munca nene, pentru ca s`a luptat oleaca cu si anume acel namol care zacea in respectivul vas de toaleta. Timp in care eu, in loc sa ajut in vreun fel sau altu`, macar moral, radeam isteric. Si mai si imortalizam momentu` intr`un filmulet genial, pe care mai sus`numitul Costel nu ma lasa sa il postez. 
 
In alta ordine de idei, ca o concluzie, este unul dintre cele mai frumoase gesturi pe care cineva l`a facut vreodata pentru mine, din mai multe motive. Unu` ar fi ca nu a trebuit sa defechez prin vecini, al doilea ar fi ca muream asfixiata daca nu era Costel, al treilea ar fi ca nu m`a omorat Sanchito. Si ca atare, here i am...
 

luni, 11 octombrie 2010

Mergeam...

Azi pe strada si era sa ma loveasca o masina. Nu m`am speriat, nici macar n`am avut vreun regret ca nu m`am asigurat mai bine inainte sa traversez, asta neinsemnand ca sunt vreo sinucigasa and stuff. Doar ca mergeam din inertie. 

Inevitabil, m`am gandit ce s`ar fi intamplat daca ar fi dat masina in mine. Ar fi stiut cineva? Ma foarte indoiesc ca ar fi aflat daca, spre exemplu, nu as fi avut niciun act de identitate la mine. Si ce e dureros nu e asta, ce e dureros e ca pot sa imi crap capu` si sa nu stie nici dracu`, ei nu vor sti poate zile intregi ca nu mai sunt, pentru ca pe ei oricum nu`i intereseaza ce fac, unde fac sau cu cine fac.

E misto acum sa stai pe plaja si sa asculti marea... eu`s convinsa ca ea incearca sa zica ceva, doar ca nu stim noi ce, nu intelegem... ma gandesc ca poate ea ar fi stiut ca a dat masina`n mine...

Si e cald afara, soarele zambeste ca in sfarsit si`a scos si el nasu` la aer, iar eu simt ca mi`am ratat cariera de regizor...

joi, 7 octombrie 2010

Imi plac...

Animalele mai mult decat oamenii... de ce? Pentru ca oamenii mint, oamenii sunt naspa, in marea lor majoritate, oamenii au "sentimente" false, tot oamenii sunt aia care iti dau cu sutu`n cur pentru o bere... oamenii nu au decat sentimentul numit egoism, daca mi`e mie bine, ma doare`n cur de tine. Un animal, in schimb, nu o sa iti zica niciodata da`te mai incolo, nu o sa iti vorbeasca urat nu pentru ca nu ar vrea, da` macar stii sigur ca nu poate sa te injure cand il speli sau whatever. Un animal e sincer cand vine sa toarca, stii sigur ca nu poate sa minta in ceea ce priveste starea de bine pe care o are in momentu` in care il scarpini in spatele LA urechi...

Vreau niste oameni misto si nu, nu zic ca nu am asa ceva in preajma, da` vreau oamenii aia pe care ma pot baza oricand, vreau oamenii aia care sa ma accepte asa cum sunt eu, oamenii care sa nu imi reproseze dupa ce m`au ajutat cu ceva, oameni care sa nu faca afirmatii nefondate, care sa aiba incredere in mine, oameni care sa... care sa whatever... intelegi tu care`s oamenii pe care ii vreau. Si m`am saturat sa sper ca de fiecare data cand cunosc pe cineva o sa fie altfel, nu o sa faca faze de cacat and stuff...

Vreau sa ma sune sa ma intrebe ce fac, nu vreau griji din alea de genu` ai nevoie de ceva? Nu, n`am nevoie, am nevoie sa stiu ca din cand in cand te gandesti la mine, ca te gandesti daca am dormit bine azi`noapte sau daca am visat frumos or not... am nevoie sa stiu ca ai incredere in mine, ca pot sa te sun la 2 noaptea si sa iti zic, stii mi`e urat sa dorm singura, stai cu mine in telefon si vorbeste`mi frumos pana adorm... dar stim foarte bine ca asta nu o sa se intample... de ce? Nici eu nu stiu de ce, nu stiu ce e gresit si unde e si de ce nu pot sa iti zic ca imi e frica de gandaci si de rame sau de ce nu pot sa te sun sa iti povestesc ce am facut azi la scoala...poate pentru ca oricum nu te intereseaza si poate pentru ca si daca iti povestesc te gandesti la altceva...

Poate pentru ca imi e dor sa fiu mica si sa te chem din camera cealalta sa iti zic ca asta`seara imi e frica sa dorm singura. Sa ma iei in brate si sa ma mangai pe par pana adorm...