sâmbătă, 27 august 2011

Curatenie...

Faceam curatenie si poc dadui sus, pe mobila, de flori... florile de la ziua mea... si ma gandeam ba, m`am bucurat mult cand le`am primit, ma bucur si daca primesc o floare rupta din gradina babei nebune de la parter, pentru ca stiu ca atunci cand mi`ai dat`o, mi`ai dat`o pentru ca tu consideri ca am meritat`o. Si eu ce fac acum? Le arunc pentru ca s`au ofilit... si`asa`i si`n general... te bucuri mult, la inceput, de orice lucru marunt, da` cu timpu` ajungi sa te saturi de el... nu inteleg de ce, nu mi s`a intamplat, da` vad zilnic asta... cum acum radem, glumim, iesim la o tigara, la un biscuite, iar maine nu mai vorbesti cu mine... pentru ca... asa cum e si cu florile... ma bucur incredibil de mult cand primesc o floare, nu conteaza ca e in glastra sau ca e cumparata sau ca e rupta din fata blocului si`apoi o arunc... arunc ceva de care m`am bucurat la un moment dat... pentru ce? Pentru nimic... Pentru ca`mi doresc, macar o data in viata asta imputita, sa ma bucur de ceva si, mai ales, sa fiu lasata sa ma bucur in felu` meu prostesc... da` mereu apare cate ceva care nu ma lasa sa fac treaba asta... mereu apare ceva care, cum am mai spus, ma ingradeste, nu ma lasa sa fac, macar pentru o zi, tot ce vreau eu... nu ma lasa sa ma bucur pana la capat de ceva... ma bucur acum, doua, trei, cinspe minute si`apoi, poc, in crestet. Vrei, nu vrei, revii la realitate... 

Vreau sa ma duc intr`un pub, sa ma bucur de o tigara si de o bere la halba, sa ascult o cantare live si sa nu imi moara retina pentru ca`s fel si fel de ciutani fugiti de acasa care imi blocheaza micile placeri... pentru ca asta fac, le blocheaza... vreau sa fiu eu azi, sa ma bucur de flori... si de orice maruntis, de orice cacat... sa nu mai imi dea lacrimile cand ma gandesc la asta sau la cealalta... sau la motive... pentru ca pe mine asta ma doboara psihic... motivele imbecile pe care le aud in fiecare zi... vreau sa nu mai existe compromisuri pentru ca ma cac pe ele, amice, nu mai vreau sa fac compromisuri... vreau sa pot sa urlu daca asta imi vine sa fac, vreau sa ma sui in masina si sa plec colosa daca asta am chef sa fac, vreau sa...

Si nu, nu`s emo, sunt doar sictirita... de tot...



vineri, 26 august 2011

Creca...

Asta inseamna sa cresti... oamenii mare stiu ce sa faca cu viata lor si pe mine asta ma sperie de moarte" "... cu ghilimelele de rigoare pentru ca nu imi apartine replica...

Dar, totusi, tind sa ii dau dreptate... pentru ca asta fac oamenii mari, au responsabilitati, au ratiunea pe care noi nu o avem, au constiinta, au multe...nu toti, ce`i drept...

Noi, in schimb, incercam sa facem impresie buna, mintim doar ca sa crestem in ochii altora, incercam sa fim sau macar sa parem ceva ce nu suntem doar pentru a crea  o impresie care e gresita, de altfel... facem pe interesantii doar pentru a castiga respectu` cuiva... si`acum eu te intreb, amice, cand acel cineva o sa isi dea seama ca, de fapt, tu mai si ragai, te mai si besi sau sforai, atunci ce faci? N`au fost in zadar eforturile tale? De ce sa avem secrete cand, in cele din urma, ala esti tu, cu bune sau cu rele? De ce nu putem sa apreciem defectele unui om mai mult decat calitatile? Pentru ca, de fapt, defectele ne diferentiaza, nasu` meu mare ma face diferita, chiar daca intr`un sens negativ, da` ma face...

De ce nu putem sa fim si noi, o data macar, oameni, sa ne respectam asa cum suntem, sa nu ne fie rusine unii cu altii, sa nu mai aruncam aiurea cuvinte mari, sa nu promitem fara sa ne putem tine promisiunile,sa nu ne reprosam treburi care s`au intamplat acum jdemii de ani, dar de care ne aducem aminte si ne gandim cum sa mai ranim pe cineva? De ce nu pot sa te tin de mana cand vreau sa fac asta fara sa ma gandesc ca poate ti`e rusine cu mine? De ce nu pot sa spun ce am in cap, fara sa`mi fie teama ca poate ma crezi nebuna? De ce sa nu pot sa fiu eu? De ce trebuie sa ma abtin, de multe ori, sa fac ceva ce simt? Pentru ca oamenii sunt invatati sa critice, sa reproseze, sa judece dupa aparente, sa nu accepte un om asa cum e el per total... pentru ca tot oamenii sunt aia care nu te lasa sa fii tu si care iti dau in cap, la un moment dat, fara motiv, doar din distractie... pentru ca oamenii sunt aia care te fac sa te simti prost, cu voia sau fara voia lor... si tot pentru ca oamenii sunt aia care ne ingradesc...

Pentru ca nu o sa inteleg niciodata de ce oamenii reproseaza, de ce oamenii nu te accepta si trebuie sa minti, de ce, orice as face, ma simt ingradita, de ce nu pot sa fac zilnic ceea ce simt fara sa fiu oprita la un moment dat din te miri ce motive, de ce mi`e drag de`un om si`n acelasi timp ma si oftica, de ce exista sentimente destea bolnave...

Si`atunci, te`ntreb, mai stii?


joi, 25 august 2011

Stii cand...

Enuntam eu teoria mea despre ce e iubirea? Mi`o sustin si mi`o sustin inzecit... pentru ca iubire e atunci cand stie ca`mi put picioarele si ca adidasii mei sunt arma chimica si totusi nu se supara, ba mai mult, se si distreaza... e atunci cand i se pare tare ideea mea de a ma marita in blugi si tenesi albi... cand am chef de bantuiala si bantuie cu mine... cand nu se supara ca dau cu nuca`n perete... cand se distreaza ca, de multe ori, vorbesc mult si prost... cand imi pupa mana sau cand ma pupa pe buba pentru ca am fost tolomaca si am facut buba... si mai e iubire si cand te pupa pe frunte, babeste asa sau cand face misto de muzica pe care o asculti si zice ca asa fac si porcii cand le e foame... iubire e si cand ragai langa el si lui nu i se pare grotesc, i se pare chiar amuzant si rade... sau cand te petuie si tace langa tine pentru ca tu n`ai chef de vorba... cand stii ca nu`i o fire deschisa da` totusi tie iti spune lucruri pe care nu le`a mai spus niciodata cuiva... cand are "al saselea simt" ca tu esti la usa si iese sa vada daca a avut dreptate... cand nu i se pare deplasat ca tie filmele porno ti se par cele mai bune comedii... cand iti pute gura dimineata si el te pupa usor sa te trezeasca... cand te trezesti dimineata si ai paru` ciufulit si esti nemachiata da` totusi el te tine in brate... cand iti zice ca esti tare, desi tu stii ca esti de tot cacatu` si ai faze proaste mai mereu... cand stie ca esti antitalent si antitehnologie da` nu se supara pentru ca, pana la urma, asa esti tu... chiar si atunci cand se supara pe motive aparent copilaresti dar care pe el l`au suparat... cand se uita frumos la tine chiar daca se intampla rar... sau cand iti zice nu mai fuma atat de mult ca nu`ti face bine... iubire e atunci cand pe mine ma enerveaza ca nu imi zice ce`are da` il ajuta fata si nu te poti supara pe el... cand n`are freza facuta si mie, totusi, mi se pare frumos... cand iti zice ca esti buna, chiar daca tu stii ca ai ditamai burtoaca... cand nu stie sa primeasca un compliment da` tu stii ca rade inima`n el cand il aude... e iubire si cand iti alimenteaza nebunia cu iglu` si cu pinguinu` fascinant... e iubire chiar si cand e rupt de obosit da` tot iese pe afara cu tine, asa chilleanu`... e iubire de multe ori, e iubire si cand e trist ca faci tu vreo faza de cacat sau cand iti face morala ca ai condus nush cum in seara asta... cand faci misto de nasu` meu mare, eu fac misto ca esti metrosexual...

Corect zis: "Atunci e iubire"... si nici macar nu stii daca e iubire pentru ca nu e ceva palpabil, pentru ca tu crezi doar in ce vezi si p`asta n`ai cum s`o vezi, tu crezi in chestii reale si asta nu e reala pentru ca azi e, maine nu e... dar stii doar ca uneori ai vrea sa fie sau, cel putin, sa fii convins ca e... chiar daca poate nu e...

Iubire o sa fie cand o sa ajung la patruj de ani si o sa zic weekendu` asta mergem colo si ne doare`n cur de toata lumea? Si tu`mi zici "Da, mergem"... si`aruncam repede ceva in ghiozdan si o ardem chilleanu`... o sa fie iubire cand o sa te intorci de la piata cu cola normal in loc de cola light da` n`o sa ma supar ca o sa faci o mutra nevinovata... o sa fie iubire cand eu n`o sa ma epilez o saptamana ca n`o sa am timp sau chef, iar tie n`o sa ti se para ojingos... In realitate, ma indoiesc ca o sa existe asa ceva pentru ca, sincer, prefer sa fiu crazy cat lady decat sa ma plafonez pe undeva pe la mijloc...

Si da, e prea multa "iubire" in postu` asta, da`, pan` la urma, te pun eu sa`l citesti? Nu cred in oameni, nu cred in sentimente, nu cred in promisiuni, nu cred in multe... si nu ma intereseaza sa crezi tu asta...

Pentru ca, stii ce, pana la urma: Iubire e atunci cand te injur de mama si tu nu te superi...


vineri, 19 august 2011

Nu...

Nu am niciun talent ascuns, nu stiu sa cant la chitara, nu stiu sa desenez nu pentru ca n`as vrea, ci pt ca n`am talent, nu imi dau seama cand o chitara e neacordata pentru ca nu am avut niciodata ambitia sa invat sa cant la chitara cu toate ca mi`as fi dorit... nu stiu sa crosetez, nici nu vreau sa invat... nu`mi plac prostii decat daca ma distrez si eu pe seama lor, altfel, sa moara... nu`mi place lipsa de respect, cu toate ca, deseori, ma gandesc ca poate e vina mea ca lumea nu ma respecta si nu`mi intelege intentiile... sau poate sunt ei nebuni si nu ma pot intelege asa cum sunt eu, de fapt... nu am nici talente de scriitor, cu toate ca as fi vrut sa fiu un jurnalist smecher... nu am sange`n mine sa fac multe chestii pe care, totusi, mi le doresc... imi place muzica, da` nu`mi place aia comerciala pe care o asculta toata lumea, lucru neinteles de multi dintre ei, ei, oamenii... sunt organizata de multe ori, stiu ce am de facut maine, chiar daca ma apuca lenea, de multe ori, si las totu` balta... si`apoi ma iau mustrarile... nu`mi plac oamenii care pretind ca`ti sunt prieteni, da` cu prima ocazie isi baga penisu`n tine si iti arata ca, da fapt, nu esti atat de tare pe cat spuneau cu doua zile`n urma... nu inteleg pipitele astea dupa care sunt morti barbatii... nu pentru ca nu m`as stradui, ci pentru ca toate pisdele au tate si cur, da` nu toate pisdele pot purta o discutie... inteligenta, vreau sa zic... nu ma pricep la calculatoare, nu stiu nici macar sa`mi instalez windowsu` singura... nu am voie sa fumez, da` totusi rup tigarile`n doua... de ce? Pentru ca`i una dintre micile placeri ale mele... mi`e lene sa`mi fac si ordine`n camera, mi`e lene sa mai si citesc... mi`e lene sa invat, mi`e lene sa ies din casa... nu stiu sa gatesc, nu stiu sa am grija de mine... inca mai sper ca lumea o sa fie altfel si ca o sa ma accepte cu sleeveuri si cu multi cercei si cu tenesi la patruj de ani... inca mai sper ca intr`o zi o sa ma sui in masina si`o sa plec oriunde vad cu ochii si`o sa ma opresc undeva, o sa ma uit la stele si`apoi o sa vin acasa... 

Stiu, in schimb, sa pun jaluzele singura si sa schimb un cap de dus... si`o yala... si, cu toate astea, ia ghici carei categorii de oameni inspir eu cea mai mare incredere... parintilor... nu stiu de ce, n`am nici cea mai vaga idee, cica am ceva care inspira incredere... asa zic toti cand ma cunosc si dupa o luna, doua, trei, incep cu fazele aiurea... aiurea pt mine... tari pentru ei... incep cu fazele care`mi arata ca, in realitate, sunt un om de cacat, pentru ca, daca n`as fi, nu s`ar purta asa...

N`am niciun talent ascuns, nu exista niciun motiv pentru care ti`ai dori vreodata sa ma cunosti, asa ca, te rog, fa tot posibilu` sa`ncerci sa n`o faci...



miercuri, 3 august 2011

22 de ani...

Stii cum stau lucrurile? Cand erai mic abia asteptai sa te faci mare si sa rupi cacatu`n doua, iar cand ajungi mare iti dai seama ca era mai bine cand erai mic pentru ca, de fapt, nu faceai nimic. Creca cea mai tare vacanta a fost aia de dupa bac si, implicit, admitere. Nu aveam niciun stres, eram cumva a nimanui, nici elev, dar nici student, erai asa fara statut... si era interesant...

Acum faci 22 de ani si constati cu stupoare ca e cam de rahat si ca, parca, nu ti s`a schimbat cu mult mentalitatea, exceptand anumite aspecte, bineinteles. Da`, in principiu, esti acelasi om, dai de aceeasi oameni de cacat, dai de aceleasi mentalitati imputite, de aceeasi gandire mediocra, de aceleasi subiecte tabu si, mai ales, de aceeasi lipsa de curaj si de initiativa a oamenilor... vreau sa zic "oamenilor", ma`ntelegi?

Se presupune ca esti matur, ca lumea asteapta alte lucruri de la tine, de parca ai fi marele barbos sa zici sa fie ploaie si, poc, in secunda doi, e ploaie. Lumea se asteapta sa ai o atitudine diplomata, de parca, in realitate, nu ai fi acelasi om, acelasi suflet. De parca daca cresti, nu mai ai voie sa speri sau sa visezi la mai bine. Se presupune, totodata, ca trebuie sa fii "domnisoara", sa ai atitudinea aia de pisda proasta. Si ce are mai coi lumea cu mine daca eu vreau sa port in continuare bermude largi si sa mai imi fac un pierce sau ce mm are lumea cu mine daca eu vreau sa beau o bere sau sa fumez, cu toate ca stiu ca nu`mi face bine? Ce`are lumea cu mine daca eu vreau sa ma sui in primu` tren care duce la mare, sa cobor acolo si sa`mi creasca pulsu` cand simt ca marea se apropie? Ce are lumea cu mine daca eu inca sper ca oamenii vor fi mai buni, mai deschisi la minte, mai normali? 

Stii, ma doare`n cur daca fac 22 de ani si eu vreau sa fiu la fel in continuare... si daca cuiva nu`i convine, sa stea in mm in banca lui, ca doar nu oblig pe nimeni sa umble cu mine. Fac 22 de ani si ma doare`n cur daca cuiva nu`i convine ca sunt pe principiu` hai sa ne luam un rucsac si sa plecam la mare... tot in cur ma doare si de oamenii care nu stiu decat sa critice si sa comenteze, da?


Pe principiu` "People are such liars"...

Pentru ca oamenii`s indecisi, amice, chiar si la o varsta inaintata... oamenii nu stiu ce vor, ori mie nu`mi plac tracasarile inutile si ipocrizia de care ma lovesc zilnic, mai mult sau mai putin. Mie`mi place sa stiu cum stau lucrurile, daca`s albe sau negre, nu gri...pentru ca, pentru mine, nu exista gri... exista certitudini, sinceritate, comunicare, incredere si, cel mai important, respect. Aspecte care, observ, cu fiecare zi care trece, ca lipsesc cu desavarsire la multi dintre noi. Din pacate...

Iar eu sunt sictirita sa tot dau de oameni cu care nu pot purta o discutie pentru ca, pentru ei, nu exista notiunea de comunicare. In concluzia tuturor, tot eu sunt aia fraiera. Si`o sa ajung, la un moment dat, cand o sa imi bag picioarele in toti oamenii astia si o sa raman singura. Da` parca`i mai bine singur decat sa ma enervez zilnic si sa`mi fut creierii degeaba. Sa fiu invinovatita mereu ca nu fac aia bine, ca`s nehotarata, ca`s "de neinteles", ca imi bat joc de sentimente sau, mai al dracu`, ca ma doare`n cur de ce cred oamenii sau de sentimentele lor. In conditiile in care, asa cum am scris de multe ori, as fi capabila sa`mi tai mana dreapta pt oamenii care merita si sa invat sa scriu cu stanga. Si poate ca tocmai asta e un defect, cand incerci sa faci totu` bine, cand iti doresti atat de mult sa ii fie bine omului la care tii incat o dai in bara, incat iti doresti macar o data sa mai ai saispe ani sa te doara`n cur de tot. Sa stii ca macar atunci nu te lasau ai tai sa te duci la mare si gata. Nu ca acum, sa imi fut creierii aiurea ca fac asta si`n doua minute sa apara altceva care sa`mi dea toate planurile peste cap.

M`am saturat sa existe incertitudinea asta permanenta si lipsa de comunicare dintre oameni. Sa trebuiasca sa intuiesc eu ce gandeste altu`, sa trebuiasca sa fac ceva pentru cineva si acel cineva sa nu aprecieze, ba mai mult, sa dea vina pe mine ca`s "de neinteles". Ma cac pe ea de neintelegere si pe increderea pisdii care lipseste cu totu` de peste tot. Pe asteptarea asta continua ca poate, macar de data asta, o sa ajungem la un consens. Penisu` consensului. 

Ma retrag in iglu` meu imaginar cu pinguinu` meu imaginar si refuz, de azi inainte, sa mai iau contact cu oamenii... orice fel de contact...