La culme oamenii care nu au un stil al lor si copiaza cate ceva de la fiecare. Spre exemplu, de ce v`ati apucat, fratie, sa scrieti cu apostrof? Adica, prima data, se uitau crucis cand scriam cu apostrof in loc de cratima si acum, poc, scriu si ei cu apostrof... si daca`i intrebi, ce crezi? Mi`e mai usor, vere... O sa fac jurnalu` cacatului, "vere", sa stii cum sa te caci ca mine... Pacat ca mereu, dar absolut mereu, vor fi cu o zi in urma...
sâmbătă, 26 martie 2011
joi, 17 martie 2011
Daca...
Tu`mi gasesti mie un om care sa faca asa ceva... esti un smecher... pan`atunci, raman la parerea mea ca`s mai tari animalele ca oamenii...
luni, 14 martie 2011
Primavara...
Infloresc hipsterii. Nu mai e moda sa infloreasca salcamii, pomii, florile, boemitaturi destea. Acum traim in lumea si`n epoca in care primavara infloresc hipsterii. Ba baiatule, imi doboara retina cand ii vad cu moda asta dupE ei, ma termina psihic. Si cum intotdeauna se poate si mai rau, pleaca si cu atitudinea dupa ei... pentru ca, amice, atitudinea e un fel de accesoriu. Adicatelea, ceea ce vreau sa zic este ca plecam cu ochelarii de soare pe nas la 7 dimineata, cand nici nu a rasarit binele soare, abia tii ochii deschisi, ai jumari la ochi, dar poc, iti taie calea un hipster. Daca pana acum n`am avut probleme cu pisica neagra, mai ales ca sunt si fericita posesoare a unui asemenea specimen, acum in mod clar consider ca hipsterii sunt distrugatori de retine...
Si`a venit primavara. Vremea a fost ciufuta pan`acum ca doar, citand un nene simpatic, din auzite, martie e luna femeii si, cum femeia e vesnic nemultumita, asa`i si vremea in luna ei. Cat adevar i`a grait gura... Si`i asa misto primavara asta, e frumoasa cu totu`. Lumea zambeste mai des, cu toate ca, cel mai probabil, au aceleasi probleme ca si acum o luna. Ies bucatile ca ciupercile dupa ploaie, esti constient ca acum o sa treaca timpu` mai repede, ca se apropie 1 mai, ca nu mai ai chef de scoala sau de invatat, ca mai bine stai in parc pe`o banca toata ziua si citesti o carte atat de buna incat sa te captiveze si sa faci abstractie si de nelipsitele, chiar si in acest anotimp, fete ciufute care se uita dubios la orice misca.
Astazi m`am numit Giuseppe si am fost o iguana draguta care a stat si`a lenevit pe balcon la soare. Ma si ce bine`a fost, am terminat si Paler si parca, deodata, viata e al dracu` de misto. Pana cand dau iar de`un pularau d`asta frustrat si ciufut care`mi aduce aminte ca oamenii`s de cacat. Da` pan`atunci, infloresc si eu ca si hipsterii. Mi`au crescut petale pe spate. Deci da?
Despre oameni ce sa mai zic? Am incetat sa mai incerc sa`i inteleg, e o problema care ma depaseste si care`mi omoara acei cativa neuroni ramasi. Si`atunci de ce sa ma chinui sa`nteleg ceva care e de neinteles, cand pot sa ma bucur de toate maruntisurile astea care`mi insenineaza o zi inceputa mai banal ca banalul?!
Nu stiu de ce exact primavara imi place cel mai mult dintre toate anotimpurile... ma gandesc ca poate pentru ca e un inceput... un inceput de zi mai senin, nu e nici prea cald, dar nici prea frig... infloreste totu`, pomii inverzesc, e ceva ce se naste undeva... natura, zambetele noastre, planurile care par infinit mai realizabile acum...
Nu stiu nici macar de ce mi se par mai fascinanti chiar si cretinoizii pe care am nenorocu` sa ii vad/suport zilnic. Posibil sa fie, asa cum zice tati, cand il citeaza pe marele Tutea, "Functia idiotului - sunt oameni care sunt idioti - e pozitiva, ca fara el nu am intelege nici geniul, nici normalitatea. Pai, cum cunoastem noi un om pe care`l numim desavarsit daca n`ar fi prezenti astia, idiotii?"... La asemenea replica, nici nu`mi permit sa comentez. Plec capu` si zic saru`mana...
Maine o sa stau toata ziua in parc, o sa zambesc de fiecare data cand o sa vad un copil atat de pur si`atat de nepregatit pentru ceea ce noi numim viata. Si ma bucur ca macar el nu o sa aiba grija zilei de maine, o sa se duca acasa sa doarma si sa manance. O sa ma bucur de fiecare data cand o sa vad oamenii zambind, o sa citesc, o sa ascult niscaiva muzica, chilleanu`, asa ca de primavara, sa zicem niste folk si`o sa`mi placa viata. Si`apoi o sa vin acasa, si`o sa`mi placa de Alifie ca a crescut si e frumusica foc. Nu mai arata ca un sobolan epileptic... Si`o sa`mi placa si mai mult de ea ca nu mai miroase a sosete murdare, miroase iar a primavara...
http://www.youtube.com/watch?v=kJY34oQI31w&feature=related
Si`a venit primavara. Vremea a fost ciufuta pan`acum ca doar, citand un nene simpatic, din auzite, martie e luna femeii si, cum femeia e vesnic nemultumita, asa`i si vremea in luna ei. Cat adevar i`a grait gura... Si`i asa misto primavara asta, e frumoasa cu totu`. Lumea zambeste mai des, cu toate ca, cel mai probabil, au aceleasi probleme ca si acum o luna. Ies bucatile ca ciupercile dupa ploaie, esti constient ca acum o sa treaca timpu` mai repede, ca se apropie 1 mai, ca nu mai ai chef de scoala sau de invatat, ca mai bine stai in parc pe`o banca toata ziua si citesti o carte atat de buna incat sa te captiveze si sa faci abstractie si de nelipsitele, chiar si in acest anotimp, fete ciufute care se uita dubios la orice misca.
Astazi m`am numit Giuseppe si am fost o iguana draguta care a stat si`a lenevit pe balcon la soare. Ma si ce bine`a fost, am terminat si Paler si parca, deodata, viata e al dracu` de misto. Pana cand dau iar de`un pularau d`asta frustrat si ciufut care`mi aduce aminte ca oamenii`s de cacat. Da` pan`atunci, infloresc si eu ca si hipsterii. Mi`au crescut petale pe spate. Deci da?
Despre oameni ce sa mai zic? Am incetat sa mai incerc sa`i inteleg, e o problema care ma depaseste si care`mi omoara acei cativa neuroni ramasi. Si`atunci de ce sa ma chinui sa`nteleg ceva care e de neinteles, cand pot sa ma bucur de toate maruntisurile astea care`mi insenineaza o zi inceputa mai banal ca banalul?!
Nu stiu de ce exact primavara imi place cel mai mult dintre toate anotimpurile... ma gandesc ca poate pentru ca e un inceput... un inceput de zi mai senin, nu e nici prea cald, dar nici prea frig... infloreste totu`, pomii inverzesc, e ceva ce se naste undeva... natura, zambetele noastre, planurile care par infinit mai realizabile acum...
Nu stiu nici macar de ce mi se par mai fascinanti chiar si cretinoizii pe care am nenorocu` sa ii vad/suport zilnic. Posibil sa fie, asa cum zice tati, cand il citeaza pe marele Tutea, "Functia idiotului - sunt oameni care sunt idioti - e pozitiva, ca fara el nu am intelege nici geniul, nici normalitatea. Pai, cum cunoastem noi un om pe care`l numim desavarsit daca n`ar fi prezenti astia, idiotii?"... La asemenea replica, nici nu`mi permit sa comentez. Plec capu` si zic saru`mana...
Maine o sa stau toata ziua in parc, o sa zambesc de fiecare data cand o sa vad un copil atat de pur si`atat de nepregatit pentru ceea ce noi numim viata. Si ma bucur ca macar el nu o sa aiba grija zilei de maine, o sa se duca acasa sa doarma si sa manance. O sa ma bucur de fiecare data cand o sa vad oamenii zambind, o sa citesc, o sa ascult niscaiva muzica, chilleanu`, asa ca de primavara, sa zicem niste folk si`o sa`mi placa viata. Si`apoi o sa vin acasa, si`o sa`mi placa de Alifie ca a crescut si e frumusica foc. Nu mai arata ca un sobolan epileptic... Si`o sa`mi placa si mai mult de ea ca nu mai miroase a sosete murdare, miroase iar a primavara...
http://www.youtube.com/watch?v=kJY34oQI31w&feature=related
vineri, 11 martie 2011
Cred...
Ca printre lucrurile care ma intristeaza cel mai mult in lumea asta sunt si batranii care merg tristi pe strada. Care nu pot urca scarile sau care uita unde si`au lasat cheile. Pe care ii melancolizeaza vremurile pe care ei le considera apogeul vietii lor. Care se uita intristati la tinerii care alearga sau la tinerii care fac de ras specia umana. Azi mi`au dat lacrimile la metrou cand ma uitam la un batran... se chinuia sa urce scarile, iar dupa fiecare doua scari se oprea sa "isi traga sufletu`"... s`a intristat si mai rau cand m`am oferit sa il ajut, iar eu... eu am plecat, dupa ce l`am ajutat, cu lacrimi in ochi, gandindu`ma sincer ca nu vreau sa ajung asa... Pentru ca batranetea e atat de infricosatoare, atat de singura si de trista, incat prefer sa nu ajung sa ma stearga altii la cur. Nu stiu daca ai observat, da` batranetea nu numai ca te rapune fizic si iti ingalbesneste tenu`, ceea ce, implicit, iti da un aer de tristete, dar te razbeste si psihic. Pentru ca stii ca mai ai putin si te duci dracu`. In schimb, cand esti tanar, nu ai grija de maine. Nu te gandesti niciodata ca exista posibilitatea sa pleci cu doua minute mai tarziu de acasa si sa dea un imbecil cu masina`n tine si nu in ala care a traversat inaintea ta, tot pe trecerea de pietoni. Nu te gandesti ca maine poti sa mori si ca viata e imprevizibila. Ai planuri pe termen lung, stii ce o sa faci maine sau, pur si simplu, alegi ceea ce se numeste imprevizibilitate. Pentru oricare dintre cele doua ai opta, oricum nu iti pui problema unui sfarsit. Si`atunci? Cum sa nu fie batranii tristi si melancolici cand ei sunt constienti ca, odata cu fiecare ora care trece, se apropie tot mai mult de necunoscut. Si`asta ma doboara psihic, ma distruge sa vad oameni tristi chiar daca nu ii suport doar din simplul motiv ca`s oameni. Si ce crezi? Am ales sa merg cu capu`n jos pe strada si sa evit pe cat posibil contactu` vizual cu ceilalti muritori. Macar asa nu mai vad tristetea din ochii lor, nu mai vad primavara distorsionata prin ochii lor melancolici...
sâmbătă, 5 martie 2011
Eu...
Cum sunt eu acum? In ultima luna s`au intamplat prea multe ca sa pot sa le asez intr`o ordine cronologica sau sa le ordonez in functie de impactul pe care le`au avut asupra mea. Si, ca sa fiu sincera, nici nu ma intereseaza sa fac asta...
In primul rand, tin sa le multumesc alor mei ca m`au crescut asa cum sunt acum... ca, desi am facut si continui sa fac multe porcarii, nu se supara sau, daca se supara, oricum ma ajuta. Nu stiu ce m`as face fara ei si nici nu vreau sa ajung vreodata in situatia sa stiu. Ma bucur si ii multumesc oricarei forte supreme care se afla la conducere ca am avut ocazia sa cresc cu amandoi, ca sunt cei mai misto parinti din lume... sunt oamenii care au mai mult de un sfert de deceniu de trait in aceeasi casa, de mirosit unul altuia basinile si ciorapii murdari, de casatorie, estetic spus... si care au tot respectu` meu pentru asta...
Am facut o obsesie pentru Lemmy... adicatelea vreau sa zic obsesie obsesiva. Pentru ca mi se pare cel mai tare metalist al tuturor timpurilor, pentru ca e ditamai bucata chiar daca are 65 de ani, pentru ca il doare fix in marele anus de ce crede lumea despre el si pentru ca pana la urma tot metalu` se invarte in juru` lui. Nu ma satur sa ma uit la el, sa ascult Motorhead, sa ma gandesc cat de misto trebuie sa fie sa ai ocazia sa stai o ora macar cu el la un pahar de ceva si sa iti povesteasca... e efectiv imposibil sa te plictisesti vreodata de omu` asta. Si, apropo, vand cacat, nu mai donez, pentru ca vreau sa ma duc la sziget sa il vad pe Lemmy. Doritori?
Mi`e frica de paraziti. Semestrul asta fac paraziti si mi`e frica de viermi. Cacatu` imi place si n`am nimic impotriva sa stau sa ma uit la cacat sau sa il analizez... da` viermi? Viermi? Sa vad viermi? Sau sa ating monstruozitatile astea ale naturii? Asta este unul dintre motivele pentru care o sa las un testament conform caruia cer incinerarea trupului meu neinsufletit. Ce mi se pare cel mai nasol este ca nu am cum sa aflu daca chiar o sa ma incinereze... ceea ce ma intristeaza si ma face sa imi doresc sa nu mor vreodata.
Consider ca mi`am ratat cariera. Am citit undeva ca pe timpuri exista o meserie pe care daca o practicai te numeai strangator de cacat. Nu faceai altceva decat sa stai toata ziua cu mainile`n cacat... literalmente vorbind. Sau puteai sa fii stergator de cururi. Iarasi o meserie destul de interesanta daca erai pitic, pitic cat sa ajungi cu nasu`n curu` stapanului tau.
Nu`mi place ca a plecat Crestinu` ca nu o sa mai fie fun fara el cand merg acasa.
Nu`mi plac oamenii care nu pot dormi noaptea daca nu stiu cum arata cacatu` meu sau care nu stiu daca m`am cacat vartos sau nu. Si aici ma refer la oamenii aia cu care nu schimbi doua cuvinte intr`o luna, poate doar, cel mult, buna si pa. In rest, nimic. Da` totusi ei nu sunt impliniti daca nu stiu ce ai mancat tu la pranz sau de cate ori fecalezi pe saptamana. Defechez in narile voastre, prieteni!
Am in plan sa ma las si de fumat anu` asta, nu cred ca reusesc, da` acum na, important e ca am in vedere si aceasta posibilitate. Pentru ca pana la urma, degeaba iti promiti tie ca maine va fi altfel, daca maine este de fapt o repetare a zilei de azi. Asta ca sa fac asa putin pe desteapta, nu de`alta.
Citesc Paler si`mi place. Nu pot sa ma satur de omu` asta. Omu` asta ca scriitor. Pentru ca dup`aia iar or sa se gaseasca pularai d`astia care n`au nici par pubian sa`mi zica ca vezi doamne a fost un comunist sau mai stiu eu ce. Ma doare`n cur de ce a fost daca mie`mi place cum scrie. Putea sa fie si criminal in serie, il respectam mai mult. Deci fara comentarii puerile.
Imi aduc si chitara de acasa pentru ca, la un moment dat, trebuie sa`mi fac curaj sa o abordez intr`un fel sau altu`.
Mi`e dor de rockoteca. Nu mai e niciun bar care sa ma atraga in mod deosebit. Rockoteca, Jacku` erau un fel de a doua casa. In cazu` meu, a treia. Si Cageu` s`a dus dracu`.
Am observat saptamana asta ca romanii sunt foarte surprinsi cand vine cineva sa le ofere un ceva... pe moca... e si normal, avand in vedere in ce tara plina ochi cu cacat traim. Mi s`a intamplat de doua ori sa vina cineva pe strada la mine sa imi ofere ceva si nu, nu ma refer la promotii sau campaniicacat. Ma refer la cadouri propriu`zise. Si nici nu aveau antrax. Ma simt bine de fiecare data cand ma gandesc la asta. Si ce e cel mai nasol e ca nu am cum sa dau de tipu` care mi`a dat un dvd in gara si mi`a zis ca vrea sa mi`l faca cadou. Atat. Fara comentarii deplasate pentru ca nu ma intereseaza.
Mi`e ciuda ca nu apuc sa traiesc suficient de mult sa vad pana unde o sa ajunga tehnologia.
Vreau sa imi termin tot bucket listu` pana nu mor. Asta daca nu cumva pana peste 50 de ani or sa descopere oamenii de stiinta leacul impotriva mortii. Si`atunci n`o sa mai mor si`o sa apuc sa vad si unde`o sa ajunga tehnologia. Ha!
O sa revin...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)