Mic ai impresia ca daca iti pui patura in cap esti ferit de orice cacat si de orice bau`bau care vine si iti mananca picioarele. Ai impresia ca daca lasi lumina aprinsa nu ti se poate intampla nimic, ai impresia ca daca mama e in camera de alaturi inseamna ca nu esti singur, inseamna ca nu vin monstrii din povesti sa te manance si, mai ales, ai impresia ca nu exista nimic rau pe lume... cand esti mic nu exista minciuna, cand esti mic nu exista oameni rai, nu exista ipocrizie si nepasare, nu exista maine, exista doar acum... nu exista politica, nu exista cacaturi, nu exista prieteni de cacat si nici futere in cur... cand esti mic exista doar sarmalele facute din frunzele teiului din spatele blocului, exista castel si prinselea cu frate`tau mai mare si cu prietena ta cea mai buna... exista tarana si exista muzica proasta... cand esti mic nu exista decat mama care te spala pe cap si tata care iti citeste poezii... cand esti mic exista mamaie care iti face cartofi prajiti si un tataie pe care nu l`ai avut da` ai fi dat orice sa`l fi avut... cand esti mic exista totu`... literalmente, totu`...
Da` tot cand esti mic abia astepti sa te faci mare, sa poti sa iesi in oras fara sa ai ora de intors acasa, sa fii independent... abia astepti sa fii si tu ca ai tai, sa fii ca mama ca, pan` la urma, ea e modelu` tau in viata si iti doresti o casa in care ala de langa tine sa fie ca tac`tu ca doar el e idealu` barbatului in viata, nu? Cand esti mic abia astepti sa te duci si tu la munca ca "oamenii mari", abia astepti sa ajungi la liceu si sa ai prieten ca e tare, ca are cine sa te tina de mana...
Si`atunci eu te intreb pe tine, nu era mai misto cand toata viata ta era o joaca? Cand nu existau compromisuri, cand nu existau minciuni, cand nu exista ipocrizie, cand nu existau alte sentimente in afara de oboseala de dupa o zi intreaga de stat in tarana? Nu era mai tare viata ta cand erai julit in genunchi pentru ca jucai prinselea si tu, tolomac fiind, erai cam cel mai prost dintre toti? Nu era mai tare cand te imbraca mama si nu aveai grija painii de maine, nu aveai grija unui viitor? Nu era mai misto cand nu erai tranformat intr`un robotel mic si dragut care nu face altceva decat sa se adapteze traiului si mediului de langa el? Nu era mai misto cand chiar existau sentimente si exista sinceritate? Nu era mai tare cand totu` era naiv? Nu era mai tare cand, in realitate, tu chiar iti puneai intrebarea de ce ploaia vine de sus si nu de jos sau de ce copacii cresc de jos in sus? Nu era mai fain cand chiar aveai suflet si nu erai gol, cand chiar aveai incredere in oameni?
