Back...

Alta stare de spirit, alte decizii in tot timpu` asta care s`a scurs... pe langa mine... ai vazut cum taie cutitu` untu`? Asa a trecut timpu` prin mine...

Alt an, alti prieteni, alte schimbari de situatie,  alte planuri, alta mentalitate...

Cu ocazia asta, am incheiat si niste capitole din viata mea. Stii cum se zice,  no matter how good they are, some memories need to be forgotten... asadar, renunt la relatiile care nu imi aduc nimic bun, la oamenii care ma tin pe post de prietenu` de care ai nevoie mereu, oamenii care in secunda doi iti dau cu jet, iar peste doua zile revin cu regrete ca s`au purtat de cacat. Nu ma intereseaza genu` asta de prieteni, nici macar de amici... pana la urma prieteni de pahar o sa gasesc mereu, prieteni pe care sa ma pot baza foarte rar, poate niciodata. Ma seaca lumea asta de cacat, oamenii astia care au o varsta si nu`s maturizati. Ma seaca lumea care nu a crezut niciodata in mine, oamenii care ar fi trebuit sa fie langa mine, sa ma inteleaga. Ma mai seaca "barbatii" tinuti la respect de niste pisde proaste, fara viitor. Si "prietenii" care ma suna doar cand le dau femeile voie, dar cand au nevoie de ceva nu au mai uitat cum ma cheama.

Cati ani ai? 21... de cacat. Vreau sa fiu mica, sa fiu miserupista, sa pot sa zic nu acolo unde am zis da... sa pot sa imi schimb prietenii ca sa nu mai iau tepe acum. Sa joc pitulusu, sotron, sa ma dau in leagan, sa plang pentru ca na sunt mica. Cand cresti, inveti sa te autocontrolezi, inveti sa iti tii lacrimile pana ajungi acasa unde nu te vede nimeni. Da` cand esti mic... pff amice e alta mancare de peste, cand esti mic si nu`ti convine ceva faci "puppy face" si plangi ca stii ca la un moment dat o sa i se faca cuiva mila de tine. Acum nu mai tine smecheria. Acum sunt oarecum singura intr`un loc strain unde cunosc cativa oameni care maine, daca as fi in coma, nu stiu daca ar stii...

Cand aveam 13 - 14 ani abia asteptam sa ma fac mare, sa am dooj de ani ca sa ies in oras, sa vin la ce ora vreau acasa... iar acum, acum as da orice sa am iar 6 ani, sa ma joc in nisip, sa intru julita in casa, sa am mizerie pe sub unghii, sa jucam castel. 

Ma simt derutata, derutata pentru ca acum sunt singura. Am ales un drum pe care sunt singura... mai bine zis, mi s`a impus un drum pe care sunt singura. As fi vrut sa fiu ca tata, sa las impresia ca sunt miserupista, sa am puterea sa lupt pana la capat cand vreau ceva. Sa arat tuturor cacatilor ca pot...

Acum o sa`mi aprind o tigara, o sa trag aer in piept si o sa sper ca poate maine ma vor suna sa vada daca copilu` lor mai traieste... o sa sper ca maine o sa fie bine, ca maine o sa pot sa incep a nu stiu cata oara lucrurile de la capat...