Sunt oamenii aia care sunt langa tine, indiferent de situatie... indiferent daca macar pentru o zi o sa fii mai presus ca ei, daca macar pentru un moment o sa fii tu cel mai important... prieteni sunt aia care vor fi acolo chiar daca nu vorbesti o luna sau nu vorbesti zi de zi cu ei... mai sunt si aia care bat sute de kilometri doar pentru a fi siguri ca azi nu cedezi daca ti se intampla sa ai un esec, iar daca nu il ai or sa bea o bere cu tine sa sarbatoreasca nu un succes, ci lipsa unui esec.
Prieteni mai sunt si aia care iti zic: "Imi pare atat de rau ca nu pot sa iau macar o parte din cacaturile astea asupra mea", "Esti cel mai frumos om din viata mea!" sau "Si ce daca esti sociopat? Ma socializez eu pentru amandoi." Prieten e ala care zice: "Daca eu pot sa iti sterg tie lacrimile si sa te tin in brate pana adormi, asta o sa fac."
Vezi tu, ceea ce ma intristeaza pe mine si`mi lasa un gust amar e ca putini oameni cunosc aspectu` sau fata asta a prieteniei. Putin inteleg ca poti sa nu vorbesti cu un om luni intregi, dar ca el e acolo. Prieten nu e ala cu care vorbesti zilnic, dar nimic productiv. Prieten nu e ala cu care stai in casa sau de la care nu ai nimic de invatat. Prieten e si ala care iti vrea binele intotdeauna, cu pretul raului personal. Prietenie e aia care nu te distruge, e aia care te vrea productiv, care vrea sa iti fructifici existenta cumva... nu e aia care te ingroapa si mai mult in propria mizerie. Aia e batjocura, nu e prietenie.
Prieten mai e si ala care te iubeste chiar daca tu esti un cacat cu mot cu el... chiar daca tu poate il ranesti, fara sa vrei faci faze proaste si apoi le regreti. Dar cu care seara vorbesti, numai ca nu stii tu cum sa pui problema si cum sa zici imi pare rau. Si de care iti e dor seara cand te bagi in pat.
Prieteni au fost si sunt si ai mei... cand eram mica pentru ca m`au educat in asa fel incat sa nu ajung ultima retardata... incat sa fac diferenta, pe cat posibil, dintre ce e bine si ce e rau... pentru ca m`au tratat, chiar daca aveam zece ani, ca pe un om matur. Nu m`au privit ca pe un copil, nedand importanta problemelor existentiale ale varstei de zece ani. Din contra, ma ajutau sa le gasesc o rezolvare, ma tratau ca pe un om matur. Prieteni sunt ai mei si acum pentru ca, mai presus de orice, de sanatatea lor, de bunastarea lor, sunt eu... pentru ca sunt dispusi sa lase totul deoparte, sa bata 300 de kilometri si sa vina sa stea langa mine, in cazul unui esec... "daca ai o cadere, trebuie sa fiu aici"... ala e prieten!
Prieteni mai sunt si aia care abia asteapta sa te duci acasa sa va vedeti, sa radeti, sa beti o bere... si in compania carora iti place sa fii... pentru ca, doar prin prezenta lor, simti ca esti intreg. Iar daca vreodata ai nevoie de ei, vor fi acolo.
Prieteni mai sunt si aia care, atunci cand toata lumea te judeca, atunci cand nimeni nu ar fi de acord sau nu ar fi capabil sa te ajute in vreun fel sau altu`, te iau la ei acasa si te trateaza ca pe copilu` lor. Poate mai bine, uneori. Si pe care ii iubesti al dracu` de mult, dar al dracu` de mult.
Iar eu vreau ca tu, amice, sa intelegi ca astia`s prietenii... astia`s oamenii pe care trebuie sa ii ai in permanenta langa tine si tot astia sunt oamenii pentru care, fara niciun fel de regret, mi`as scoate inima pe gura si le`as da`o cadou de craciun. Pricepi? Restul, restul e nimic. Restu` e cacat, nimic nu conteaza daca nu`s oamenii astia langa tine... crede`ma, pe cuvant...
