Trebuie sa intelegi ca...

Oamenii nu se vor schimba niciodata doar pentru ca asa vrei tu.

Nu isi va schimba nimeni mentalitatea/personalitatea doar pentru ca vrei tu ca oamenii sa fie mai buni.

E necesar sa accepti si sa respecti parerile celorlalti. 

E obligatoriu sa iti accepti prietenii asa cum sunt ei, cu bune si cu rele, fara sa ii critici din diferite motive.

Trebuie sa iti ceri scuze atunci cand gresesti. 

Nu trebuie sa iti dai cu parerea decat daca esti intrebat.

Nu trebuie sa te supere adevarul. 

Suntem oameni si toti gresim. Trebuie doar sa invatam sa iertam. 

Trebuie sa fim mai toleranti. 

Daca cineva nu iti impartaseste parerile, nu inseamna ca e de rahat. 

Sunt oameni care nu vor sa stie ce gandesti tu despre ei.
Nu trebuie sa faci pe erou`. Fiecare om ar trebui sa fie in stare sa aiba grija de el insusi.

Oamenii te vor judeca mereu, fie ca o fac in fata ta sau in spatele tau.

Ceea ce nu stii, nu te poate afecta.
Nu vei putea niciodata sa ajuti pe toata lumea, sa ii multumesti pe toti sau sa te placa toti.
Desi tu vei incerca sa faci multe fapte bune pentru multi oameni, nu vei reusi intotdeauna sa rezolvi toate problemele care iti ies in cale si, din pacate, vei esua.
Nu trebuie sa te enervezi pentru ceva ce nu poti schimba.
Daca faci ceva frumos, il faci pentru tine, nu pentru ceilalti pentru ca, probabil, te vor judeca oricum si tot nu va fi bine.
Mai devreme sau mai tarziu, vei avea regrete.

https://www.youtube.com/watch?v=GvbQzRAi4wM

...

http://www.youtube.com/watch?v=B_ZmIHRI0q8&feature=player_embedded

Mother, should i build a wall?

Ai vazut cum e cand faci totu` "ca la carte" si, de fapt, toata lumea are cate ceva de comentat? Ei bine, dupa un timp, un timp in care toata lumea continua sa te futa`n cur, ajungi sa suferi de durere`n cur... la figurat, pentru ca la propriu ar fi cam grav...

Nu faci nimic bine, stai toata ziua de pomana, faci totul cu curu`n sus... asa nu, asa sa nu va educati copiii pentru ca o sa ajunga sa isi piarda increderea in sine, in timp ce voi, parinti tampiti, o sa continuati sa ii pupati in cur pe toti cretinii, pe toate leprele... 

Mi`e dor de oamenii aia calumea si mi s`a luat de oamenii de cacat. Nu inteleg ba, nu inteleg cum de, dupa atat de mult timp, inca nu pot sa citesc oamenii, cel putin nu in totalitate. Iar cand toata lumea e cu curu`n sus, incepi sa crezi ca, de fapt, vina iti apartine. Degeaba e un om mereu langa tine care iti zice ca te iubeste oricand si ca esti jumatatea lui de creier, jumatate pentru care se trezeste dimineata... degeaba, daca restu` e cu susu`n jos. Degeaba daca asa suntem noi, oamenii, conceputi sa traim. In mediocritatea de care am fost recent acuzata, in mizeria asta zilnica cum ca mereu tu esti cel mai bun. Te`ai gandit macar o data ca exista cel putin un domeniu in care te bat la curu` gol? Si`atunci, amice, cine`i ala prost? Pentru ca prostia, intr`o masura sau alta, e relativa. Conform standardelor mele, tu poti fi un imbecil, un sconcs subdezvoltat mintal, dar conform standardelor joase, in opinia mea, promovate atat  de mult in mass`media, poti avea o inteligenta ilustra.

Ma intreb, oare cand vom inceta sa jignim fara motive reale, fara motive intemeiate? Oare cand vom incepe sa ne comportam ca niste oameni cu ratiune? Pentru ca, desi pare aiurea, chiar si animalele sunt, de multe ori, umane. Cand vom incepe sa nu ne mai ghidam dupa niste idei preconcepute?

Cand o sa vina momentul ala in care vom incepe sa ne tratam unii pe altii fara sa incercam sa ne schimbam, totodata? Cand vom accepta defectele celorlalti si cand vom pune calitatile mai presus de orice? Si, mai ales, cand vom inceta sa ne calcam unii pe altii in picioare? Pe gratis...

Iar o sa fiu sociopata si, din pacate, vor avea de suferit oamenii care nu au nicio vina... si asta pentru ca nu putem fi umani, macar o singura data... din cauza scursurilor astora...

 

http://www.youtube.com/watch?v=OgnHYxXIitg&fb_source=message

Cand...

Am devenit oare doi strani? De cand nu te mai pot suna sa te intreb ce faci? Sau, pur si simplu, sa te sun sa iti zic ce mi s`a mai intamplat in tot timpu` asta in care n`am mai vorbit...

De ce nu mai stiu nimic de tine sau de ce nici macar nu te mai sun seara inainte sa ma culc sau dimineata sa te trezesc? 

Unde se duc, in general, toata planurile frumoase dintre doi oameni? Prietenia care ar trebui sa ramana la sfarsit? Macar aia sa mai ramana daca de altceva nu suntem capabili... De ce apar fazele de cacat si vorbele aruncate aiurea? De cand doi oameni nu mai pot fi prieteni? De cand totul e asa de complicat sau de cand exista doar, dar doar, vorbe urate?

Unde a plecat prietenul meu cel mai bun si omul pe care ma puteam baza oricand si in preajma caruia ma simteam mai in siguranta ca oriunde? Unde e omul ala? Si de ce au ramas in urma noastra doar priviri urate sau, si mai rau, de ce ne evitam? De ce nu ne putem privi?

De ce nu ma mai simt in siguranta de cand a plecat omu` ala? Si de ce vine un moment in care toata lumea pleaca si ramai singur? Singur de tot... fara sa ai pe cine sa suni cand esti la pamant... unde`s toate excursiile alea in care voi toti radeati de mine ca sforaiam in masina sau in care vorbeam despre arici sau aricioaice sau lupi de campie?

Unde`s planurile de revelion si morala ca fumez prea mult? Cine mai e in spatele meu, cine mai e vocea aia care sa`mi spuna nu e bine aia sau aia? Cine sa mai fie matur acum cand tu nu mai esti?

Cine? Unde, cand, de ce?

Imi pare rau ba...

http://www.youtube.com/watch?v=KuycGXKhQqI&feature=related

Prieteni...

Sunt oamenii aia care sunt langa tine, indiferent de situatie... indiferent daca macar pentru o zi o sa fii mai presus ca ei, daca macar pentru un moment o sa fii tu cel mai important... prieteni sunt aia care vor fi acolo chiar daca nu vorbesti o luna sau nu vorbesti zi de zi cu ei... mai sunt si aia care bat sute de kilometri doar pentru a fi siguri ca azi nu cedezi daca ti se intampla sa ai un esec, iar daca nu il ai or sa bea o bere cu tine sa sarbatoreasca nu un succes, ci lipsa unui esec. 

Prieteni mai sunt si aia care iti zic: "Imi pare atat de rau ca nu pot sa iau macar o parte din cacaturile astea asupra mea", "Esti cel mai frumos om din viata mea!" sau "Si ce daca esti sociopat? Ma socializez eu pentru amandoi." Prieten e ala care zice: "Daca eu pot sa iti sterg tie lacrimile si sa te tin in brate pana adormi, asta o sa fac." 

Vezi tu, ceea ce ma intristeaza pe mine si`mi lasa un gust amar e ca putini oameni cunosc aspectu` sau fata asta a prieteniei. Putin inteleg ca poti sa nu vorbesti cu un om luni intregi, dar ca el e acolo. Prieten nu e ala cu care vorbesti zilnic, dar nimic productiv. Prieten nu e ala cu care stai in casa sau de la care nu ai nimic de invatat. Prieten e si ala care iti vrea binele intotdeauna, cu pretul raului personal. Prietenie e aia care nu te distruge, e aia care te vrea productiv, care vrea sa iti fructifici existenta cumva... nu e aia care te ingroapa si mai mult in propria mizerie. Aia e batjocura, nu e prietenie.

Prieten mai e si ala care te iubeste chiar daca tu esti un cacat cu mot cu el... chiar daca tu poate il ranesti, fara sa vrei faci faze proaste si apoi le regreti. Dar cu care seara vorbesti, numai ca nu stii tu cum sa pui problema si cum sa zici imi pare rau. Si de care iti e dor seara cand te bagi in pat.

Prieteni au fost si sunt si ai mei... cand eram mica pentru ca m`au educat in asa fel incat sa nu ajung ultima retardata... incat sa fac diferenta, pe cat posibil, dintre ce e bine si ce e rau... pentru ca m`au tratat, chiar daca aveam zece ani, ca pe un om matur. Nu m`au privit ca pe un copil, nedand importanta problemelor existentiale ale varstei de zece ani. Din contra, ma ajutau sa le gasesc o rezolvare, ma tratau ca pe un om matur. Prieteni sunt ai mei si acum pentru ca, mai presus de orice, de sanatatea lor, de bunastarea lor, sunt eu... pentru ca sunt dispusi sa lase totul deoparte, sa bata 300 de kilometri si sa vina sa stea langa mine, in cazul unui esec... "daca ai o cadere, trebuie sa fiu aici"... ala e prieten!

Prieteni mai sunt si aia care abia asteapta sa te duci acasa sa va vedeti, sa radeti, sa beti o bere... si in compania carora iti place sa fii... pentru ca, doar prin prezenta lor, simti ca esti intreg. Iar daca vreodata ai nevoie de ei, vor fi acolo.

Prieteni mai sunt si aia care, atunci cand toata lumea te judeca, atunci cand nimeni nu ar fi de acord sau nu ar fi capabil sa te ajute in vreun fel sau altu`, te iau la ei acasa si te trateaza ca pe copilu` lor. Poate mai bine, uneori. Si pe care ii iubesti al dracu` de mult, dar al dracu` de mult.

Iar eu vreau ca tu, amice, sa intelegi ca astia`s prietenii... astia`s oamenii pe care trebuie sa ii ai in permanenta langa tine si tot astia sunt oamenii pentru care, fara niciun fel de regret, mi`as scoate inima pe gura si le`as da`o cadou de craciun. Pricepi? Restul, restul e nimic. Restu` e cacat, nimic nu conteaza daca nu`s oamenii astia langa tine... crede`ma, pe cuvant...

http://www.youtube.com/watch?v=6P--1elQwRE

Asta`i...

Una dintre zilele alea... alea de rahat... in care te intrebi de ce? Orice ar fi, trebuie tu sa te intrebi de ce... si faci pe filosofu` pisdii, iti pui intrebari existentiale la care, oricum, nu gasesti niciun raspuns. Si ce e si mai de cacat e ca nu poti sa mergi mai departe niciodata doar pentru ca nu reusesti sa gasesti niste raspunsuri. Pe care nici nu le vei gasi vreodata....

http://www.youtube.com/watch?v=OgnHYxXIitg&fb_source=message

Cand esti...

Mic ai impresia ca daca iti pui patura in cap esti ferit de orice cacat si de orice bau`bau care vine si iti mananca picioarele. Ai impresia ca daca lasi lumina aprinsa nu ti se poate intampla nimic, ai impresia ca daca mama e in camera de alaturi inseamna ca nu esti singur, inseamna ca nu vin monstrii din povesti sa te manance si, mai ales, ai impresia ca nu exista nimic rau pe lume... cand esti mic nu exista minciuna, cand esti mic nu exista oameni rai, nu exista ipocrizie si nepasare, nu exista maine, exista doar acum... nu exista politica, nu exista cacaturi, nu exista prieteni de cacat si nici futere in cur... cand esti mic exista doar sarmalele facute din frunzele teiului din spatele blocului, exista castel si prinselea cu frate`tau mai mare si cu prietena ta cea mai buna... exista tarana si exista muzica proasta... cand esti mic nu exista decat mama care te spala pe cap si tata care iti citeste poezii... cand esti mic exista mamaie care iti face cartofi prajiti si un tataie pe care nu l`ai avut da` ai fi dat orice sa`l fi avut... cand esti mic exista totu`... literalmente, totu`...

Da` tot cand esti mic abia astepti sa te faci mare, sa poti sa iesi in oras fara sa ai ora de intors acasa, sa fii independent... abia astepti sa fii si tu ca ai tai, sa fii ca mama ca, pan` la urma, ea e modelu` tau in viata si iti doresti o casa in care ala de langa tine sa fie ca tac`tu ca doar el e idealu` barbatului in viata, nu? Cand esti mic abia astepti sa te duci si tu la munca ca "oamenii mari", abia astepti sa ajungi la liceu si sa ai prieten ca e tare, ca are cine sa te tina de mana... 

Si`atunci eu te intreb pe tine, nu era mai misto cand toata viata ta era o joaca? Cand nu existau compromisuri, cand nu existau minciuni, cand nu exista ipocrizie, cand nu existau alte sentimente in afara de oboseala de dupa o zi intreaga de stat in tarana? Nu era mai tare viata ta cand erai julit in genunchi pentru ca jucai prinselea si tu, tolomac fiind, erai cam cel mai prost dintre toti? Nu era mai tare cand te imbraca mama si nu aveai grija painii de maine, nu aveai grija unui viitor? Nu era mai misto cand nu erai tranformat intr`un robotel mic si dragut care nu face altceva decat sa se adapteze traiului si mediului de langa el? Nu era mai misto cand chiar existau sentimente si exista sinceritate? Nu era mai tare cand totu` era naiv? Nu era mai tare cand, in realitate, tu chiar iti puneai intrebarea de ce ploaia vine de sus si nu de jos sau de ce copacii cresc de jos in sus? Nu era mai fain cand chiar aveai suflet si nu erai gol, cand chiar aveai incredere in oameni?

http://www.youtube.com/watch?v=yaUwrIyKiNk

http://www.youtube.com/watch?v=Bw-CpgKIt1Q