Copil iar...

1 iunie nu are nicio semnificatie pentru mine, asa cum nu au nici revelionu` sau craciunu` sau orice alt gen de sarbatoare din asta devenita motiv de destrabalare. Daca vreau sa ma destrabalez o pot face si azi sau maine. Tine de vointa si de mentalitate. Tin, totusi, sa precizez ca as vrea sa fiu iar copil. Poate as zice da, la un moment dat, in loc sa zic nu si asa s`ar schimba viata mea. Cu toate ca nu regret nimic din ce am facut pentru ca, in cele din urma, raman amintirile frumoase, nu alea urate, raman oamenii pe care i`ai intalnit si, mai ales, raman intamplarile care intr`un fel sau altul te`au maturizat si ti`au influentat formarea ta ca om.

Da` parca as vrea totusi sa fiu iar copil, sa n`am nicio grija a zilei de maine, sa stau toata ziua sa ma joc in tarana si sa fac sarmale din nisip si din frunzele teiului din spatele blocului. Sa ma duc la gradinita sa ma dau in leagane pentru ca atunci imi intra curu`n ele si nici nu imi luam amenda. Ma certau ai mei, dar o faceau cu tonu` ala parintesc, iar eu nu puteam niciodata sa inteleg de ce nu am voie sa ma joc pana noaptea tarziu si sa vin cu genunchii juliti si cu coatele rupte`n doua. Aveam tarana si`n gura, cand ma bagau in cada ramanea maro in urma mea. O strigam pe mama din spatele blocului si ii spuneam ca mi`e foame, iar ea imi punea sandvisuri intr`o punga pe care o lasa pana jos cu o ata, eu mancam in timp ce si "gateam" sarmalele minune. Jucam castel, ratele si vanatorii, fotbal, prinselea sau pitulusu. Si era misto. Al dracu` de misto. Mai ales cand noaptea visam urat si o strigam pe mama din partea cealalta si venea, ma lua in brate, ma tinea strans si`asa adormeam. Asa uitam de toate cacaturile, asa stiam ca, cineva, va fi mereu in spatele meu sa ma ia in brate si sa`mi zica o sa fie bine, sunt aici, monstrii aia nu iti fac nimic rau. Pentru ca, e mama, si, stii tu, mama alunga tot rau` de langa tine doar daca te ia in brate. Se duce dracu` tot rau`. Ramai tu cu mama. Si e suficient.

Acum e laba trista. Acum trebuie sa ma gandesc inainte sa fac ceva, trebuie sa ma duc la facultate si trebuie sa ma gandesc la viitor. Nu vreau, dar trebuie si, din nefericire, in viata asta, faci mai mult ce trebuie decat ce`ti place... cu toate ca nu`s pe principiu asta, cu toate ca nu vreau sa ajung la treij de ani sa ma plafonez, sa imi plang de mila. Vreau ca omu` de langa mine, asta daca va fi cineva care ma va suporta vreodata, sa ma accepte asa cum sunt, sa iesim la o bere si sa radem ca prostii cand ceva iese de cacat. Sa trecem impreuna peste toate, asa cum am facut si pana atunci/acum. Vreau ca, copiii mei, sa nu fie suparati cand ii cert, sa stie ca o fac din dragoste, nu din rautate, sa stie ca eu ii iubesc si daca imi vin la usa si`mi zic sunt gay sau am facut o prostie. Asta e mama, trecem impreuna peste toate. Pentru ca, stii, in cele din urma, parintii sunt aia care or sa te ierte mereu cu toate ca, poate nu vor intelege de cele mai multe ori de ce ai facut asa si nu asa. 

Si mai vreau sa le multumesc alor mei ca mi`au zis nu cand eu vroiam da, si ca au avut grija mereu de mine, ca au facut tot posibilu` sa ii multumesc chiar daca aproape niciodata nu reusesc. Stiu ca`s mandri de mine, asa in felul lor parintesc, stiu ca ma iubesc si ma iarta mereu. Da` parca, cateodata, as vrea sa ma si inteleaga, sa nu ma judece, sa ma ia asa cum sunt, pentru ca, pana la urma, sunt copilu` lor. Si copil voi fi mereu, cel putin in ochii lor. Iar ei vor fi mereu parintii mei, parinti pe care nu i`as schimba pentru nimic in lume si pentru care, oricand, as face orice, mi`as taia mana dreapta si`as invata sa scriu cu stanga, as da in cap pentru ei. Doar ca ei niciodata nu ma cred cand zic te iubesc. Mereu, dar mereu, vor crede ca glumesc. Si eu, eu nu glumesc. Nu cand le zic asta. Nu cand ii spun altcuiva ce simt.

http://www.youtube.com/watch?v=EqiojZAlNt8

http://www.youtube.com/watch?v=dvNXF7aGP2s

http://www.intrefete.ro/familie/copilul-tau/scrisoare-deschisa-pentru-mami-si-tati-8300033