duminică, 15 iunie 2014

Trebuie sa intelegi ca...

Oamenii nu se vor schimba niciodata doar pentru ca asa vrei tu.
Nu isi va schimba nimeni mentalitatea/personalitatea doar pentru ca vrei tu ca oamenii sa fie mai buni.
E necesar sa accepti si sa respecti parerile celorlalti. 
E obligatoriu sa iti accepti prietenii asa cum sunt ei, cu bune si cu rele, fara sa ii critici din diferite motive.
Trebuie sa iti ceri scuze atunci cand gresesti. 
Nu trebuie sa iti dai cu parerea decat daca esti intrebat.
Nu trebuie sa te supere adevarul. 
Suntem oameni si toti gresim. Trebuie doar sa invatam sa iertam. 
Trebuie sa fim mai toleranti. 
Daca cineva nu iti impartaseste parerile, nu inseamna ca e de rahat. 
Sunt oameni care nu vor sa stie ce gandesti tu despre ei.
Nu trebuie sa faci pe erou`. Fiecare om ar trebui sa fie in stare sa aiba grija de el insusi.
Oamenii te vor judeca mereu, fie ca o fac in fata ta sau in spatele tau.
Ceea ce nu stii, nu te poate afecta.
Nu vei putea niciodata sa ajuti pe toata lumea, sa ii multumesti pe toti sau sa te placa toti.
Desi tu vei incerca sa faci multe fapte bune pentru multi oameni, nu vei reusi intotdeauna sa rezolvi toate problemele care iti ies in cale si, din pacate, vei esua.
Nu trebuie sa te enervezi pentru ceva ce nu poti schimba.
Daca faci ceva frumos, il faci pentru tine, nu pentru ceilalti pentru ca, probabil, te vor judeca oricum si tot nu va fi bine.
Mai devreme sau mai tarziu, vei avea regrete.

https://www.youtube.com/watch?v=GvbQzRAi4wM


luni, 5 martie 2012

Mother, should i build a wall?

Ai vazut cum e cand faci totu` "ca la carte" si, de fapt, toata lumea are cate ceva de comentat? Ei bine, dupa un timp, un timp in care toata lumea continua sa te futa`n cur, ajungi sa suferi de durere`n cur... la figurat, pentru ca la propriu ar fi cam grav...

Nu faci nimic bine, stai toata ziua de pomana, faci totul cu curu`n sus... asa nu, asa sa nu va educati copiii pentru ca o sa ajunga sa isi piarda increderea in sine, in timp ce voi, parinti tampiti, o sa continuati sa ii pupati in cur pe toti cretinii, pe toate leprele... 

Mi`e dor de oamenii aia calumea si mi s`a luat de oamenii de cacat. Nu inteleg ba, nu inteleg cum de, dupa atat de mult timp, inca nu pot sa citesc oamenii, cel putin nu in totalitate. Iar cand toata lumea e cu curu`n sus, incepi sa crezi ca, de fapt, vina iti apartine. Degeaba e un om mereu langa tine care iti zice ca te iubeste oricand si ca esti jumatatea lui de creier, jumatate pentru care se trezeste dimineata... degeaba, daca restu` e cu susu`n jos. Degeaba daca asa suntem noi, oamenii, conceputi sa traim. In mediocritatea de care am fost recent acuzata, in mizeria asta zilnica cum ca mereu tu esti cel mai bun. Te`ai gandit macar o data ca exista cel putin un domeniu in care te bat la curu` gol? Si`atunci, amice, cine`i ala prost? Pentru ca prostia, intr`o masura sau alta, e relativa. Conform standardelor mele, tu poti fi un imbecil, un sconcs subdezvoltat mintal, dar conform standardelor joase, in opinia mea, promovate atat  de mult in mass`media, poti avea o inteligenta ilustra.

Ma intreb, oare cand vom inceta sa jignim fara motive reale, fara motive intemeiate? Oare cand vom incepe sa ne comportam ca niste oameni cu ratiune? Pentru ca, desi pare aiurea, chiar si animalele sunt, de multe ori, umane. Cand vom incepe sa nu ne mai ghidam dupa niste idei preconcepute?

Cand o sa vina momentul ala in care vom incepe sa ne tratam unii pe altii fara sa incercam sa ne schimbam, totodata? Cand vom accepta defectele celorlalti si cand vom pune calitatile mai presus de orice? Si, mai ales, cand vom inceta sa ne calcam unii pe altii in picioare? Pe gratis...

Iar o sa fiu sociopata si, din pacate, vor avea de suferit oamenii care nu au nicio vina... si asta pentru ca nu putem fi umani, macar o singura data... din cauza scursurilor astora...
 

vineri, 18 noiembrie 2011

Cand...

Am devenit oare doi strani? De cand nu te mai pot suna sa te intreb ce faci? Sau, pur si simplu, sa te sun sa iti zic ce mi s`a mai intamplat in tot timpu` asta in care n`am mai vorbit...

De ce nu mai stiu nimic de tine sau de ce nici macar nu te mai sun seara inainte sa ma culc sau dimineata sa te trezesc? 

Unde se duc, in general, toata planurile frumoase dintre doi oameni? Prietenia care ar trebui sa ramana la sfarsit? Macar aia sa mai ramana daca de altceva nu suntem capabili... De ce apar fazele de cacat si vorbele aruncate aiurea? De cand doi oameni nu mai pot fi prieteni? De cand totul e asa de complicat sau de cand exista doar, dar doar, vorbe urate?

Unde a plecat prietenul meu cel mai bun si omul pe care ma puteam baza oricand si in preajma caruia ma simteam mai in siguranta ca oriunde? Unde e omul ala? Si de ce au ramas in urma noastra doar priviri urate sau, si mai rau, de ce ne evitam? De ce nu ne putem privi?

De ce nu ma mai simt in siguranta de cand a plecat omu` ala? Si de ce vine un moment in care toata lumea pleaca si ramai singur? Singur de tot... fara sa ai pe cine sa suni cand esti la pamant... unde`s toate excursiile alea in care voi toti radeati de mine ca sforaiam in masina sau in care vorbeam despre arici sau aricioaice sau lupi de campie?

Unde`s planurile de revelion si morala ca fumez prea mult? Cine mai e in spatele meu, cine mai e vocea aia care sa`mi spuna nu e bine aia sau aia? Cine sa mai fie matur acum cand tu nu mai esti?

Cine? Unde, cand, de ce?

Imi pare rau ba...


sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Prieteni...

Sunt oamenii aia care sunt langa tine, indiferent de situatie... indiferent daca macar pentru o zi o sa fii mai presus ca ei, daca macar pentru un moment o sa fii tu cel mai important... prieteni sunt aia care vor fi acolo chiar daca nu vorbesti o luna sau nu vorbesti zi de zi cu ei... mai sunt si aia care bat sute de kilometri doar pentru a fi siguri ca azi nu cedezi daca ti se intampla sa ai un esec, iar daca nu il ai or sa bea o bere cu tine sa sarbatoreasca nu un succes, ci lipsa unui esec. 

Prieteni mai sunt si aia care iti zic: "Imi pare atat de rau ca nu pot sa iau macar o parte din cacaturile astea asupra mea", "Esti cel mai frumos om din viata mea!" sau "Si ce daca esti sociopat? Ma socializez eu pentru amandoi." Prieten e ala care zice: "Daca eu pot sa iti sterg tie lacrimile si sa te tin in brate pana adormi, asta o sa fac." 

Vezi tu, ceea ce ma intristeaza pe mine si`mi lasa un gust amar e ca putini oameni cunosc aspectu` sau fata asta a prieteniei. Putin inteleg ca poti sa nu vorbesti cu un om luni intregi, dar ca el e acolo. Prieten nu e ala cu care vorbesti zilnic, dar nimic productiv. Prieten nu e ala cu care stai in casa sau de la care nu ai nimic de invatat. Prieten e si ala care iti vrea binele intotdeauna, cu pretul raului personal. Prietenie e aia care nu te distruge, e aia care te vrea productiv, care vrea sa iti fructifici existenta cumva... nu e aia care te ingroapa si mai mult in propria mizerie. Aia e batjocura, nu e prietenie.

Prieten mai e si ala care te iubeste chiar daca tu esti un cacat cu mot cu el... chiar daca tu poate il ranesti, fara sa vrei faci faze proaste si apoi le regreti. Dar cu care seara vorbesti, numai ca nu stii tu cum sa pui problema si cum sa zici imi pare rau. Si de care iti e dor seara cand te bagi in pat.

Prieteni au fost si sunt si ai mei... cand eram mica pentru ca m`au educat in asa fel incat sa nu ajung ultima retardata... incat sa fac diferenta, pe cat posibil, dintre ce e bine si ce e rau... pentru ca m`au tratat, chiar daca aveam zece ani, ca pe un om matur. Nu m`au privit ca pe un copil, nedand importanta problemelor existentiale ale varstei de zece ani. Din contra, ma ajutau sa le gasesc o rezolvare, ma tratau ca pe un om matur. Prieteni sunt ai mei si acum pentru ca, mai presus de orice, de sanatatea lor, de bunastarea lor, sunt eu... pentru ca sunt dispusi sa lase totul deoparte, sa bata 300 de kilometri si sa vina sa stea langa mine, in cazul unui esec... "daca ai o cadere, trebuie sa fiu aici"... ala e prieten!

Prieteni mai sunt si aia care abia asteapta sa te duci acasa sa va vedeti, sa radeti, sa beti o bere... si in compania carora iti place sa fii... pentru ca, doar prin prezenta lor, simti ca esti intreg. Iar daca vreodata ai nevoie de ei, vor fi acolo.

Prieteni mai sunt si aia care, atunci cand toata lumea te judeca, atunci cand nimeni nu ar fi de acord sau nu ar fi capabil sa te ajute in vreun fel sau altu`, te iau la ei acasa si te trateaza ca pe copilu` lor. Poate mai bine, uneori. Si pe care ii iubesti al dracu` de mult, dar al dracu` de mult.

Iar eu vreau ca tu, amice, sa intelegi ca astia`s prietenii... astia`s oamenii pe care trebuie sa ii ai in permanenta langa tine si tot astia sunt oamenii pentru care, fara niciun fel de regret, mi`as scoate inima pe gura si le`as da`o cadou de craciun. Pricepi? Restul, restul e nimic. Restu` e cacat, nimic nu conteaza daca nu`s oamenii astia langa tine... crede`ma, pe cuvant...


marți, 8 noiembrie 2011

Asta`i...

Una dintre zilele alea... alea de rahat... in care te intrebi de ce? Orice ar fi, trebuie tu sa te intrebi de ce... si faci pe filosofu` pisdii, iti pui intrebari existentiale la care, oricum, nu gasesti niciun raspuns. Si ce e si mai de cacat e ca nu poti sa mergi mai departe niciodata doar pentru ca nu reusesti sa gasesti niste raspunsuri. Pe care nici nu le vei gasi vreodata....



miercuri, 21 septembrie 2011

Cand esti...

Mic ai impresia ca daca iti pui patura in cap esti ferit de orice cacat si de orice bau`bau care vine si iti mananca picioarele. Ai impresia ca daca lasi lumina aprinsa nu ti se poate intampla nimic, ai impresia ca daca mama e in camera de alaturi inseamna ca nu esti singur, inseamna ca nu vin monstrii din povesti sa te manance si, mai ales, ai impresia ca nu exista nimic rau pe lume... cand esti mic nu exista minciuna, cand esti mic nu exista oameni rai, nu exista ipocrizie si nepasare, nu exista maine, exista doar acum... nu exista politica, nu exista cacaturi, nu exista prieteni de cacat si nici futere in cur... cand esti mic exista doar sarmalele facute din frunzele teiului din spatele blocului, exista castel si prinselea cu frate`tau mai mare si cu prietena ta cea mai buna... exista tarana si exista muzica proasta... cand esti mic nu exista decat mama care te spala pe cap si tata care iti citeste poezii... cand esti mic exista mamaie care iti face cartofi prajiti si un tataie pe care nu l`ai avut da` ai fi dat orice sa`l fi avut... cand esti mic exista totu`... literalmente, totu`...

Da` tot cand esti mic abia astepti sa te faci mare, sa poti sa iesi in oras fara sa ai ora de intors acasa, sa fii independent... abia astepti sa fii si tu ca ai tai, sa fii ca mama ca, pan` la urma, ea e modelu` tau in viata si iti doresti o casa in care ala de langa tine sa fie ca tac`tu ca doar el e idealu` barbatului in viata, nu? Cand esti mic abia astepti sa te duci si tu la munca ca "oamenii mari", abia astepti sa ajungi la liceu si sa ai prieten ca e tare, ca are cine sa te tina de mana... 

Si`atunci eu te intreb pe tine, nu era mai misto cand toata viata ta era o joaca? Cand nu existau compromisuri, cand nu existau minciuni, cand nu exista ipocrizie, cand nu existau alte sentimente in afara de oboseala de dupa o zi intreaga de stat in tarana? Nu era mai tare viata ta cand erai julit in genunchi pentru ca jucai prinselea si tu, tolomac fiind, erai cam cel mai prost dintre toti? Nu era mai tare cand te imbraca mama si nu aveai grija painii de maine, nu aveai grija unui viitor? Nu era mai misto cand nu erai tranformat intr`un robotel mic si dragut care nu face altceva decat sa se adapteze traiului si mediului de langa el? Nu era mai misto cand chiar existau sentimente si exista sinceritate? Nu era mai tare cand totu` era naiv? Nu era mai tare cand, in realitate, tu chiar iti puneai intrebarea de ce ploaia vine de sus si nu de jos sau de ce copacii cresc de jos in sus? Nu era mai fain cand chiar aveai suflet si nu erai gol, cand chiar aveai incredere in oameni?


luni, 12 septembrie 2011

Probabil...

Ca lu` Tudor i`ar fi placut de Cleopatra... si probabil s`ar fi jucat cu ea si s`ar fi bucurat ca ii da bomboane...


sâmbătă, 27 august 2011

Curatenie...

Faceam curatenie si poc dadui sus, pe mobila, de flori... florile de la ziua mea... si ma gandeam ba, m`am bucurat mult cand le`am primit, ma bucur si daca primesc o floare rupta din gradina babei nebune de la parter, pentru ca stiu ca atunci cand mi`ai dat`o, mi`ai dat`o pentru ca tu consideri ca am meritat`o. Si eu ce fac acum? Le arunc pentru ca s`au ofilit... si`asa`i si`n general... te bucuri mult, la inceput, de orice lucru marunt, da` cu timpu` ajungi sa te saturi de el... nu inteleg de ce, nu mi s`a intamplat, da` vad zilnic asta... cum acum radem, glumim, iesim la o tigara, la un biscuite, iar maine nu mai vorbesti cu mine... pentru ca... asa cum e si cu florile... ma bucur incredibil de mult cand primesc o floare, nu conteaza ca e in glastra sau ca e cumparata sau ca e rupta din fata blocului si`apoi o arunc... arunc ceva de care m`am bucurat la un moment dat... pentru ce? Pentru nimic... Pentru ca`mi doresc, macar o data in viata asta imputita, sa ma bucur de ceva si, mai ales, sa fiu lasata sa ma bucur in felu` meu prostesc... da` mereu apare cate ceva care nu ma lasa sa fac treaba asta... mereu apare ceva care, cum am mai spus, ma ingradeste, nu ma lasa sa fac, macar pentru o zi, tot ce vreau eu... nu ma lasa sa ma bucur pana la capat de ceva... ma bucur acum, doua, trei, cinspe minute si`apoi, poc, in crestet. Vrei, nu vrei, revii la realitate... 

Vreau sa ma duc intr`un pub, sa ma bucur de o tigara si de o bere la halba, sa ascult o cantare live si sa nu imi moara retina pentru ca`s fel si fel de ciutani fugiti de acasa care imi blocheaza micile placeri... pentru ca asta fac, le blocheaza... vreau sa fiu eu azi, sa ma bucur de flori... si de orice maruntis, de orice cacat... sa nu mai imi dea lacrimile cand ma gandesc la asta sau la cealalta... sau la motive... pentru ca pe mine asta ma doboara psihic... motivele imbecile pe care le aud in fiecare zi... vreau sa nu mai existe compromisuri pentru ca ma cac pe ele, amice, nu mai vreau sa fac compromisuri... vreau sa pot sa urlu daca asta imi vine sa fac, vreau sa ma sui in masina si sa plec colosa daca asta am chef sa fac, vreau sa...

Si nu, nu`s emo, sunt doar sictirita... de tot...



vineri, 26 august 2011

Creca...

Asta inseamna sa cresti... oamenii mare stiu ce sa faca cu viata lor si pe mine asta ma sperie de moarte" "... cu ghilimelele de rigoare pentru ca nu imi apartine replica...

Dar, totusi, tind sa ii dau dreptate... pentru ca asta fac oamenii mari, au responsabilitati, au ratiunea pe care noi nu o avem, au constiinta, au multe...nu toti, ce`i drept...

Noi, in schimb, incercam sa facem impresie buna, mintim doar ca sa crestem in ochii altora, incercam sa fim sau macar sa parem ceva ce nu suntem doar pentru a crea  o impresie care e gresita, de altfel... facem pe interesantii doar pentru a castiga respectu` cuiva... si`acum eu te intreb, amice, cand acel cineva o sa isi dea seama ca, de fapt, tu mai si ragai, te mai si besi sau sforai, atunci ce faci? N`au fost in zadar eforturile tale? De ce sa avem secrete cand, in cele din urma, ala esti tu, cu bune sau cu rele? De ce nu putem sa apreciem defectele unui om mai mult decat calitatile? Pentru ca, de fapt, defectele ne diferentiaza, nasu` meu mare ma face diferita, chiar daca intr`un sens negativ, da` ma face...

De ce nu putem sa fim si noi, o data macar, oameni, sa ne respectam asa cum suntem, sa nu ne fie rusine unii cu altii, sa nu mai aruncam aiurea cuvinte mari, sa nu promitem fara sa ne putem tine promisiunile,sa nu ne reprosam treburi care s`au intamplat acum jdemii de ani, dar de care ne aducem aminte si ne gandim cum sa mai ranim pe cineva? De ce nu pot sa te tin de mana cand vreau sa fac asta fara sa ma gandesc ca poate ti`e rusine cu mine? De ce nu pot sa spun ce am in cap, fara sa`mi fie teama ca poate ma crezi nebuna? De ce sa nu pot sa fiu eu? De ce trebuie sa ma abtin, de multe ori, sa fac ceva ce simt? Pentru ca oamenii sunt invatati sa critice, sa reproseze, sa judece dupa aparente, sa nu accepte un om asa cum e el per total... pentru ca tot oamenii sunt aia care nu te lasa sa fii tu si care iti dau in cap, la un moment dat, fara motiv, doar din distractie... pentru ca oamenii sunt aia care te fac sa te simti prost, cu voia sau fara voia lor... si tot pentru ca oamenii sunt aia care ne ingradesc...

Pentru ca nu o sa inteleg niciodata de ce oamenii reproseaza, de ce oamenii nu te accepta si trebuie sa minti, de ce, orice as face, ma simt ingradita, de ce nu pot sa fac zilnic ceea ce simt fara sa fiu oprita la un moment dat din te miri ce motive, de ce mi`e drag de`un om si`n acelasi timp ma si oftica, de ce exista sentimente destea bolnave...

Si`atunci, te`ntreb, mai stii?


joi, 25 august 2011

Stii cand...

Enuntam eu teoria mea despre ce e iubirea? Mi`o sustin si mi`o sustin inzecit... pentru ca iubire e atunci cand stie ca`mi put picioarele si ca adidasii mei sunt arma chimica si totusi nu se supara, ba mai mult, se si distreaza... e atunci cand i se pare tare ideea mea de a ma marita in blugi si tenesi albi... cand am chef de bantuiala si bantuie cu mine... cand nu se supara ca dau cu nuca`n perete... cand se distreaza ca, de multe ori, vorbesc mult si prost... cand imi pupa mana sau cand ma pupa pe buba pentru ca am fost tolomaca si am facut buba... si mai e iubire si cand te pupa pe frunte, babeste asa sau cand face misto de muzica pe care o asculti si zice ca asa fac si porcii cand le e foame... iubire e si cand ragai langa el si lui nu i se pare grotesc, i se pare chiar amuzant si rade... sau cand te petuie si tace langa tine pentru ca tu n`ai chef de vorba... cand stii ca nu`i o fire deschisa da` totusi tie iti spune lucruri pe care nu le`a mai spus niciodata cuiva... cand are "al saselea simt" ca tu esti la usa si iese sa vada daca a avut dreptate... cand nu i se pare deplasat ca tie filmele porno ti se par cele mai bune comedii... cand iti pute gura dimineata si el te pupa usor sa te trezeasca... cand te trezesti dimineata si ai paru` ciufulit si esti nemachiata da` totusi el te tine in brate... cand iti zice ca esti tare, desi tu stii ca esti de tot cacatu` si ai faze proaste mai mereu... cand stie ca esti antitalent si antitehnologie da` nu se supara pentru ca, pana la urma, asa esti tu... chiar si atunci cand se supara pe motive aparent copilaresti dar care pe el l`au suparat... cand se uita frumos la tine chiar daca se intampla rar... sau cand iti zice nu mai fuma atat de mult ca nu`ti face bine... iubire e atunci cand pe mine ma enerveaza ca nu imi zice ce`are da` il ajuta fata si nu te poti supara pe el... cand n`are freza facuta si mie, totusi, mi se pare frumos... cand iti zice ca esti buna, chiar daca tu stii ca ai ditamai burtoaca... cand nu stie sa primeasca un compliment da` tu stii ca rade inima`n el cand il aude... e iubire si cand iti alimenteaza nebunia cu iglu` si cu pinguinu` fascinant... e iubire chiar si cand e rupt de obosit da` tot iese pe afara cu tine, asa chilleanu`... e iubire de multe ori, e iubire si cand e trist ca faci tu vreo faza de cacat sau cand iti face morala ca ai condus nush cum in seara asta... cand faci misto de nasu` meu mare, eu fac misto ca esti metrosexual...

Corect zis: "Atunci e iubire"... si nici macar nu stii daca e iubire pentru ca nu e ceva palpabil, pentru ca tu crezi doar in ce vezi si p`asta n`ai cum s`o vezi, tu crezi in chestii reale si asta nu e reala pentru ca azi e, maine nu e... dar stii doar ca uneori ai vrea sa fie sau, cel putin, sa fii convins ca e... chiar daca poate nu e...

Iubire o sa fie cand o sa ajung la patruj de ani si o sa zic weekendu` asta mergem colo si ne doare`n cur de toata lumea? Si tu`mi zici "Da, mergem"... si`aruncam repede ceva in ghiozdan si o ardem chilleanu`... o sa fie iubire cand o sa te intorci de la piata cu cola normal in loc de cola light da` n`o sa ma supar ca o sa faci o mutra nevinovata... o sa fie iubire cand eu n`o sa ma epilez o saptamana ca n`o sa am timp sau chef, iar tie n`o sa ti se para ojingos... In realitate, ma indoiesc ca o sa existe asa ceva pentru ca, sincer, prefer sa fiu crazy cat lady decat sa ma plafonez pe undeva pe la mijloc...

Si da, e prea multa "iubire" in postu` asta, da`, pan` la urma, te pun eu sa`l citesti? Nu cred in oameni, nu cred in sentimente, nu cred in promisiuni, nu cred in multe... si nu ma intereseaza sa crezi tu asta...

Pentru ca, stii ce, pana la urma: Iubire e atunci cand te injur de mama si tu nu te superi...


vineri, 19 august 2011

Nu...

Nu am niciun talent ascuns, nu stiu sa cant la chitara, nu stiu sa desenez nu pentru ca n`as vrea, ci pt ca n`am talent, nu imi dau seama cand o chitara e neacordata pentru ca nu am avut niciodata ambitia sa invat sa cant la chitara cu toate ca mi`as fi dorit... nu stiu sa crosetez, nici nu vreau sa invat... nu`mi plac prostii decat daca ma distrez si eu pe seama lor, altfel, sa moara... nu`mi place lipsa de respect, cu toate ca, deseori, ma gandesc ca poate e vina mea ca lumea nu ma respecta si nu`mi intelege intentiile... sau poate sunt ei nebuni si nu ma pot intelege asa cum sunt eu, de fapt... nu am nici talente de scriitor, cu toate ca as fi vrut sa fiu un jurnalist smecher... nu am sange`n mine sa fac multe chestii pe care, totusi, mi le doresc... imi place muzica, da` nu`mi place aia comerciala pe care o asculta toata lumea, lucru neinteles de multi dintre ei, ei, oamenii... sunt organizata de multe ori, stiu ce am de facut maine, chiar daca ma apuca lenea, de multe ori, si las totu` balta... si`apoi ma iau mustrarile... nu`mi plac oamenii care pretind ca`ti sunt prieteni, da` cu prima ocazie isi baga penisu`n tine si iti arata ca, da fapt, nu esti atat de tare pe cat spuneau cu doua zile`n urma... nu inteleg pipitele astea dupa care sunt morti barbatii... nu pentru ca nu m`as stradui, ci pentru ca toate pisdele au tate si cur, da` nu toate pisdele pot purta o discutie... inteligenta, vreau sa zic... nu ma pricep la calculatoare, nu stiu nici macar sa`mi instalez windowsu` singura... nu am voie sa fumez, da` totusi rup tigarile`n doua... de ce? Pentru ca`i una dintre micile placeri ale mele... mi`e lene sa`mi fac si ordine`n camera, mi`e lene sa mai si citesc... mi`e lene sa invat, mi`e lene sa ies din casa... nu stiu sa gatesc, nu stiu sa am grija de mine... inca mai sper ca lumea o sa fie altfel si ca o sa ma accepte cu sleeveuri si cu multi cercei si cu tenesi la patruj de ani... inca mai sper ca intr`o zi o sa ma sui in masina si`o sa plec oriunde vad cu ochii si`o sa ma opresc undeva, o sa ma uit la stele si`apoi o sa vin acasa... 

Stiu, in schimb, sa pun jaluzele singura si sa schimb un cap de dus... si`o yala... si, cu toate astea, ia ghici carei categorii de oameni inspir eu cea mai mare incredere... parintilor... nu stiu de ce, n`am nici cea mai vaga idee, cica am ceva care inspira incredere... asa zic toti cand ma cunosc si dupa o luna, doua, trei, incep cu fazele aiurea... aiurea pt mine... tari pentru ei... incep cu fazele care`mi arata ca, in realitate, sunt un om de cacat, pentru ca, daca n`as fi, nu s`ar purta asa...

N`am niciun talent ascuns, nu exista niciun motiv pentru care ti`ai dori vreodata sa ma cunosti, asa ca, te rog, fa tot posibilu` sa`ncerci sa n`o faci...



miercuri, 3 august 2011

22 de ani...

Stii cum stau lucrurile? Cand erai mic abia asteptai sa te faci mare si sa rupi cacatu`n doua, iar cand ajungi mare iti dai seama ca era mai bine cand erai mic pentru ca, de fapt, nu faceai nimic. Creca cea mai tare vacanta a fost aia de dupa bac si, implicit, admitere. Nu aveam niciun stres, eram cumva a nimanui, nici elev, dar nici student, erai asa fara statut... si era interesant...

Acum faci 22 de ani si constati cu stupoare ca e cam de rahat si ca, parca, nu ti s`a schimbat cu mult mentalitatea, exceptand anumite aspecte, bineinteles. Da`, in principiu, esti acelasi om, dai de aceeasi oameni de cacat, dai de aceleasi mentalitati imputite, de aceeasi gandire mediocra, de aceleasi subiecte tabu si, mai ales, de aceeasi lipsa de curaj si de initiativa a oamenilor... vreau sa zic "oamenilor", ma`ntelegi?

Se presupune ca esti matur, ca lumea asteapta alte lucruri de la tine, de parca ai fi marele barbos sa zici sa fie ploaie si, poc, in secunda doi, e ploaie. Lumea se asteapta sa ai o atitudine diplomata, de parca, in realitate, nu ai fi acelasi om, acelasi suflet. De parca daca cresti, nu mai ai voie sa speri sau sa visezi la mai bine. Se presupune, totodata, ca trebuie sa fii "domnisoara", sa ai atitudinea aia de pisda proasta. Si ce are mai coi lumea cu mine daca eu vreau sa port in continuare bermude largi si sa mai imi fac un pierce sau ce mm are lumea cu mine daca eu vreau sa beau o bere sau sa fumez, cu toate ca stiu ca nu`mi face bine? Ce`are lumea cu mine daca eu vreau sa ma sui in primu` tren care duce la mare, sa cobor acolo si sa`mi creasca pulsu` cand simt ca marea se apropie? Ce are lumea cu mine daca eu inca sper ca oamenii vor fi mai buni, mai deschisi la minte, mai normali? 

Stii, ma doare`n cur daca fac 22 de ani si eu vreau sa fiu la fel in continuare... si daca cuiva nu`i convine, sa stea in mm in banca lui, ca doar nu oblig pe nimeni sa umble cu mine. Fac 22 de ani si ma doare`n cur daca cuiva nu`i convine ca sunt pe principiu` hai sa ne luam un rucsac si sa plecam la mare... tot in cur ma doare si de oamenii care nu stiu decat sa critice si sa comenteze, da?


Pe principiu` "People are such liars"...

Pentru ca oamenii`s indecisi, amice, chiar si la o varsta inaintata... oamenii nu stiu ce vor, ori mie nu`mi plac tracasarile inutile si ipocrizia de care ma lovesc zilnic, mai mult sau mai putin. Mie`mi place sa stiu cum stau lucrurile, daca`s albe sau negre, nu gri...pentru ca, pentru mine, nu exista gri... exista certitudini, sinceritate, comunicare, incredere si, cel mai important, respect. Aspecte care, observ, cu fiecare zi care trece, ca lipsesc cu desavarsire la multi dintre noi. Din pacate...

Iar eu sunt sictirita sa tot dau de oameni cu care nu pot purta o discutie pentru ca, pentru ei, nu exista notiunea de comunicare. In concluzia tuturor, tot eu sunt aia fraiera. Si`o sa ajung, la un moment dat, cand o sa imi bag picioarele in toti oamenii astia si o sa raman singura. Da` parca`i mai bine singur decat sa ma enervez zilnic si sa`mi fut creierii degeaba. Sa fiu invinovatita mereu ca nu fac aia bine, ca`s nehotarata, ca`s "de neinteles", ca imi bat joc de sentimente sau, mai al dracu`, ca ma doare`n cur de ce cred oamenii sau de sentimentele lor. In conditiile in care, asa cum am scris de multe ori, as fi capabila sa`mi tai mana dreapta pt oamenii care merita si sa invat sa scriu cu stanga. Si poate ca tocmai asta e un defect, cand incerci sa faci totu` bine, cand iti doresti atat de mult sa ii fie bine omului la care tii incat o dai in bara, incat iti doresti macar o data sa mai ai saispe ani sa te doara`n cur de tot. Sa stii ca macar atunci nu te lasau ai tai sa te duci la mare si gata. Nu ca acum, sa imi fut creierii aiurea ca fac asta si`n doua minute sa apara altceva care sa`mi dea toate planurile peste cap.

M`am saturat sa existe incertitudinea asta permanenta si lipsa de comunicare dintre oameni. Sa trebuiasca sa intuiesc eu ce gandeste altu`, sa trebuiasca sa fac ceva pentru cineva si acel cineva sa nu aprecieze, ba mai mult, sa dea vina pe mine ca`s "de neinteles". Ma cac pe ea de neintelegere si pe increderea pisdii care lipseste cu totu` de peste tot. Pe asteptarea asta continua ca poate, macar de data asta, o sa ajungem la un consens. Penisu` consensului. 

Ma retrag in iglu` meu imaginar cu pinguinu` meu imaginar si refuz, de azi inainte, sa mai iau contact cu oamenii... orice fel de contact...



duminică, 24 iulie 2011

Sa fie...

Mare, vama, nisip, soare, bere, cort, pirati, roacheri, tatuaje, pierceuri, bucati, roacareala, tigari, briza, aglomeratie, foc pe plaja, alcool, porcarii, hippie, rulote, codita cu ata, vant, mers descult, scoici, rasete isterice, cafea cu whiskey, veselie, chitara, piele, miros de oameni arsi de soare, nisip in bocanci, unghii murdare, par imbacsit si ciufulit, durere`n cot, unghii negre, miserupism, copii mici care fac castele de nisip, pisde in tatele goale, bucati cu paru` lung si cioc, motoare, coma alcoolica, coada la dus, catei in mare, cearcane, sandvisurile Siminei, negru, sandale, whiskey in sticla de nestea, tipla cu gheata, covrigi cu iaurt, cearsafuri pline cu nisip, nisip in chiloti si`n par si`n gura si`n urechi, copii de 2 litri si la reducere, bandane, bratari de piele, roacari sociabili, microbuze, pisici negre, dreaduri, nesomn, frig noaptea, esarfe, insolatie, basici de la soare, pescarusi, baie in mare, chitaristi, culori... sa fie folk si sa fie iar mare...

Sa nu fie hipsteri, saormerii, cocalari, pitipoance, paiete, roz, masine parcate pe plaja, cacat in mare, alge... sa nu fie nimic urat...


sâmbătă, 23 iulie 2011

Acasa...

E cu dus si`ntors... e misto sa fii acasa... nu mai ai grija ca trebuie sa`ti faci tu cafeaua de dimineata, pentru ca acasa o ai deja facuta cand te trezesti... nu iti mai e lene sa incalzesti mancare, pentru ca oricum te cheama mama direct la masa. Nu trebuie sa te duci sa iei paine pentru ca ai mereu paine, de`asta se ocupa tata. Nu trebuie sa te gandesti ca speli iar asternuturile la mana pentru ca aici le ai deja spalate. Ai toate jdemiile de animale cu care te joci si care te trezesc in creierii noptii... ii ai pe ai tai care trebaluiesc toata ziua prin casa... nu ai cum sa te plictisesti sau sa nu ai cu cine vorbi daca te plictisesti in camera ta... nu`ti mai iei amenda pe ratb pentru ca aici e mic orasu` si`l parcurgi la pas. Ai toti prietenii, aproape, aici... si`n mod cert ai cu cine sa iesi la o bere sau cu cine sa bei o cafea dimineata. Ai doua bai, nu trebuie sa astepti la coada sa te socializezi cu julian sau sa te speli pe dinti. Nu te mai duci dupa pachet pentru ca nu mai au ai tai ce sa iti trimita de acasa pentru ca esti acasa. Si aici ai de toate. 

Dar, bineinteles, ca exista si un dar... nu ai prea multe lucruri de facut, in comparatie cu superbucurestiu`. Ai un teatru si ala e in vacanta, ai 3 baruri tari si alea s`au umplut de copii fugiti de acasa, de pustani care la 14 ani se fac muci si borasc prin veceuri... lucru care ma depaseste in totalitate, da` na, asa e cand inaintezi in varsta. Nu te mai duci la facultate, nu ca mi`ar fi dor, a nu se intelege gresit, sa vezi toate fetele cretionoide si moda aia care imi omoara zilnic retina... nu`mi mai mor neuronii macar. Nu mai vezi toate pisdulicele proaste care se cred mari femei fatale. Aci vezi pisdulice de provincie cu aere de capitala, ceea ce e si mai fascinant. Vezi dudui din alea de 15 ani care uita sa`si ia pantaloni pe ele cand pleaca de acasa si care, aparent, n`au parinti sa le traga doua scatoalce si care sa le intrebe de ce se plang dup`aia ca au venit violate acasa. Da` e tare, pe de alta parte, e distractiv, daca faci abstractie de stadiu` deplorabil in care au ajuns generatiile noi. Nu mai e pustiu` care ma tine de mana de fiecare data cand ma duc sa`l vad si care se uita cu ochii aia mari si frumosi la mine. Nu mai e nici Costel si nici drumurile interminabile dintre doua destinatii. Nu mai sunt nici sucursalele de la metrou si pasajele prin care trebuie sa treci si care`s pline de ciobani. Nu sunt toti oamenii dragi mie din bucale, nu mai sunt nici nervii facuti cand pierzi metrou`. Nu e Alifie care ma asteapta la usa torcand, cu toate ca am lipsit doar cinci minute sa fumez.

Nu`s multe, da`s ai tai si prietenii, fie ca`s doar de bautura sau ca`s cei mai tari prieteni din lume pe care i`ai fi putut avea candva. Si`s 3 ore pan` la bucale, atunci cand ti se face dor de cealalta casa a ta...


joi, 21 iulie 2011

Ai idee...

Cum e cand cineva te priveste in ochi si ai impresia ca acolo se afla, de fapt, totu`? Sau cand cineva te strange de mana atat de tare de parca ar vrea sa`ti zica te rog nu pleca, iar tie ti se rupe inima ca trebuie sa pleci? Sau ai idee cum e sa vezi un copil plangand si tu nu poti face nimic sa i se duca dracu` durerea aia? Si pleci asa, cu un gust amar, pleci cu indoiala ca poate ar fi ceva ce l`ar face sa se simta mai bine, dar nu ai nici cea mai mica idee ce e acel ceva. Ai vrea, cumva, sa ii spui ca intelegi prin ce trece, dar, de fapt, nu intelegi, doar incerci. Si te doare asa, dar nu stii de ce, ca il doare. In realitate, nu stii de ce te doare, mai ales ca tu stii ca nu ar trebui.

Si mai ai idee cum e sa iti vina sa iti bagi picioarele in lumea asta de cacat care te impinge sa faci deseori gesturi imprudente?

Stii, asta e unu` dintre momentele alea in care iti doresti atat de mult sa ii spui unui om tot ce simti, dar nu ai cuvintele dupa tine, le`ai uitat acasa... ai uitat, subit, cum sa faci un om sa zambeasca, un om care e asa de dragut cand zambeste si ai vrea sa`l vezi asa mereu, dar nu poti sa faci asta... ai uitat ce trebuie sa ii zici, cu toate ca ai repetat discursu` tot drumu`, ai uitat chiar si cum sa iti stapanesti emotiile. Ai uitat tot... si`ti dau lacrimile, iar printre ele se zareste si`un zambet trist... de ce? Pentru ca iti aduci aminte de ochii aia mari care se uita la tine ca la un facator de bine, cand, de fapt esti, doar un cacat de om care isi ia o ora pe zi sa vina sa te tina de mana si sa te pupe usor pe frunte... 



miercuri, 20 iulie 2011

Deci...

Mergem pe principiu "Sa ma fereasca barbosu` sa ajung asa":
http://www.youtube.com/watch?v=Vzh1oXlowv0&feature=player_embedded#at=226

Cum ba baiatule sa ajungi la o varsta si sa mai faci asa ceva? Sa te lasi in zda goala si sa dansezi ca un schizofrenic in fata uebului? Tu vorbesti serios? De ce ai face asa ceva? A nu se intelege gresit, mi se pare fascinant, ma cracanez de ras cand vad asa ceva, e bestial... dar, bineinteles ca exista un dar... sper sa nu ajung vreodata asa, sa ma tampesc cu trecerea anilor. Mai bine mor tanara sa n`apuc sa ma cac pe mine la batranete, sa nu ii chinui pe altii cu stergerea mea la cur sau sa ajung sa nu mai stiu cum ma cheama. Sau, si mai bine, nu ma procreez ca sa nu scot asa ceva pe vaginu` meu mult iubit: 


Deci de ce? De ce nu exista educatie sexuala in scoli? De ce nu exista parinti care sa se ocupe de copii si care sa le explice ca, de fapt, amigdalele nu indeplinesc si rolu` ovarelor? De ce nu le explica nimeni CA COpiii nu ies pe gura, ca nu exista barza si ca la 12 ani ar trebui sa te joci cu papusile, nicidecum sa sugi falusu`? De ce inca exista oameni care la dooj de ani nu stiu ca, de fapt, si protectia are rolu` ei, ca nu degeaba s`au inventat prezervativele, ma depaseste in totalitate.

Luati de va cultivati...



marți, 12 iulie 2011

Ma iei in parc cu carucioru`?

Tin sa mentionez ca nu aveti de unde sa stiti despre ce e vorba, e doar nevoia mea de a ma "descarca". Si nu ma intereseaza comentariile de cacat, da? Revenind...

Da, o sa mergem in parc cu carucioru`, o sa ne jucam cu cainii, o sa mergem la o bere, o sa mancam inghetata si`o sa ne amuzam copios cand o sa ne aducem aminte de toate chestiile astea nasoale. Si`apoi, cand o sa fie chiar totu` bine, o sa venim aici si`o sa luam fiecare parc la pas... si`o sa vezi ca viata`i faina... cateodata si, mai ales, daca ai langa tine pe cine trebuie...



Refuz...

Sa cred ca exista asa ceva:



Adica, vreau sa zic, inteleg daca nu arati bine, inteleg daca nu esti multumit/multumita cu tine, dar ceea ce ma deruteaza total este ca aceste aratari mai si posteaza asemenea poze cu ele... ceea ce inseamna ca ele sunt foarte multumite de propriile persoane. Cum spuneam, refuz sa cred ca exista oameni care ar vrea vreodata sa vada asa ceva. Este moartea retinei, serios... Cum sa imi respiri mie aerul in conditiile astea? Si ce e si mai fascinant este ca au si fani... fani, pe bune, nu caterinca and shit...

Refuz sa cred ca un asexuat din asta este promovat de mass`media. Ca e dat exemplu copiilor, pentru ca, sa fim cinstiti, copiii cam fac ce vad. Pai si`atunci, ma imbecililor, de ce promovati asa ceva si apoi va intrebati de ce copiii vostri o iau razna? De ce nu va ganditi de doua ori inainte sa incurajati forma asta suprema de incultura? De ce va mai surprinde ca exista copile de 14 ani care scriu pe forumuri ca au luat`o la masele si intreaba daca pot ramane gravide? Sau daca fac ulcer?

In fine... decid sa inchei acest post cu o melodie calumea, pentru a`mi cer scuze, in acest fel, ca v`am omorat retina si v`am provocat insomnii...