marți, 16 noiembrie 2010

De ce oamenii...


De ce oamenii nu sunt asa? De ce oamenii mint, de ce sunt ipocriti? De ce sa promiti ceva daca stii ca viitoru` e imprevizibil si, ca atare, nu poti sa stii daca iti vei putea tine promisiunea in timp?

De ce un om daca raneste pe cineva, nu il ajuta sub nicio forma in procesul de recuperare? De ce daca un om loveste un animal, nu se duce macar, din minimu` de respect pe care i`l impune presupusa educatie primita si mai ales autoeducatia, sa il ingroape? Il lasa sa il manance viermii, sa se descompuna in vazu` altora... De ce umanitatea nu este atat de umana pe cat ne place noua sa credem? Pe cat se spune ca e...

Om e ala pe care il afecteaza lipsa de umanitate a altora, pe care il afecteaza bunul simt care lipseste cu desavarsire de cateva generatii incoa...

Mi`e rusine sa spun ca sunt om, oamenii sunt de rahat, oamenii nu`s oameni. Degeaba arati ca un om, daca te comporti ca un rahat. Nici macar ca un animal nu pot sa spun ca te comporti pentru ca ai vazut cum reactioneaza animalele... Animalele nu sunt egoiste si nici nu iti vor da vreodata in cap daca ai o zi mai proasta... nu trebuie decat sa le dai de mancare si, eventual, sa le mangai cand au chef de petuiala.

Oamenii nu apreciaza ce au decat atunci cand au pierdut acel ceva. Copiii isi apreciaza parintii si tot ce au facut pentru ei abia atunci cand nu mai sunt... apreciem animalele si zambetele pe care ni le ofera zilnic abia cand nu le mai avem. Nu ne dam seama cat de norocosi suntem pentru ca mereu ne comparam cu altii, pentru ca nu vedem niciodata ca tot ce e frumos e chiar sub nasu` nostru. Pentru ca nu apreciem ca putem vedea lumina zilei, sau ca putem asculta muzica... 

Si`atunci cand se intampla ceva "rau" il invocam pe Barbos... da Doamne, ca pana acum am uitat de tine... pentru ca asa`s oamenii, nu lupta, nu apreciaza nimic si se gandesc ca, printr`o rugaciune aruncata asa ca mucii`n fasole, le da Barbosu` cat sa nu poa` sa duca. Iar daca, printr`o coincidenta incredibila, chiar se intampla sa li se "implineasca" marea dorinta, e clar, ne pocaim, Dumnezeu exista. Si toate astea de ce? Pentru ca, prin definitie, omenirea e ingrata, omenirea nu e umana... Daca tot crezi in Barbos, pai de ce nu crezi si cand iti e bine, cand iti e rau de prea mult bine? Stim cu totii de ce...

Oamenii nu stiu sa zica multumesc, nu stiu sa iti intoarca favorurile, nu stiu sa aprecieze un prieten cand il au langa el, iti dau cu sutu`n ochi la prima oportunitate, sunt in stare sa lase prietenii pentru 200 mii sau pentru mai putin... pentru ca oamenii nu`s oameni...

E al dracu` de trist cand te gandesti ca de ei esti inconjurat zilnic, mergi cu carcasele astea in metrou zilnic, vorbesti cu ei la scoala, bei cafeaua cu oameni fara sentimente, iesi la o bere cu oameni care iti crapa capu` pentru te miri ce motive... cu ei traiesti, cu ei dai nas in nas zilnic, cu ei o sa fii nevoit sa convietuiesti mereu... si`atunci te`ntrebi de ce nu te duci dracu` sa stai intr`un iglu, adopti un pinguin si traiti fericiti pan` la adanci batraneti? Pinguinu` ala nu o sa se joace niciodata cu sentimentele tale, o sa stea langa tine cand citesti, cand mananci, cand te gandesti la... orice... poate o sa fie chiar fericit la un moment dat cu tine... asa cum e Alifie fie cand are nevoie de atentie, cand vrea sa il bagi in seama, sau cand te asteapta la usa si poate tu esti atat de obosit incat n`ai niciun chef sa il iei in brate... si se mangaie singur de picioare... 

Si iarasi e al dracu` de dureros sa constati ca un animal are sentimente mult mai sincere decat un om...neom...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu