Marea m`a dezamagit... ultima data cand ne`am vazut nu mi`a zis ca oamenii`s rai si parsivi, ca oamenii nu mai au de mult timp sentimente, nu mi`a zis ca oamenii nu`s oameni... eu am avut incredere in ea, eu am crezut`o cand mi`a zis ca nu conteaza decat lucrurile bune si frumoase pentru ca te fac mai frumos... si ea m`a mintit sau mi`a ascuns sau whatever, nu conteaza oricum...
O sa ma duc intr`o zi la ea, sa stam de vorba, sa fie sincera cu mine sa imi zica ce s`a intamplat, unde s`a intamplat... o sa deschidem o sticla de tequila, o sa ne aprindem o tigara si o sa stam... ea o sa vorbeasca de fiecare data cand valurile se vor izbi de stanci, eu o sa o ascult, o sa trag din tigara ca si cum as trage din tine si nu stiu sigur daca o sa inteleg ce vrea sa zica... o sa o cred pe cuvant cand imi va zice ca nu toti oamenii sunt la fel, ca mai sunt oameni sau, ma rog, carcase ambulante care mai nutresc ceva sentimente... nici nu stiu daca le pot numi asa... cel putin asa imi place sa cred... ca de data asta nu o sa ma mai minta...
Si eu... eu o sa mai iau o gura din tequila asta care ma face sa ma simt asa de bine... eu o sa ascult marea, o sa incerc sa inteleg ceva ce stiu ca nu am cum, o sa vad rasaritu` si razele soarelui cum se izbesc de ea... apoi o sa ma urc in tren si`o sa simt un nod in gat, un gol in stomac pentru ca iar am lasat`o singura... si ea pe mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu