N`ai invatat ca aparentele insala? Nu, nu am invatat... adica, corect e sa zic, am invatat, insa sper ca exista, undeva, si exceptia care confirma regula...
Am realizat pe parcurs ca aparentele insala aproape tot timpu`... ca oamenii nu`s asa cum crezi tu, ca toti au un zambetel pe fata pana vine momentu` in care trebuie sau nu sa iti dea in cap, la figurat vorbind. Sunt dezamagita de oameni, am ajuns iar la concluzia ca e cazu` sa imi fac un iglu, sa imi cumpar un pinguin si sa ne mutam impreuna. Sunt pregatita pentru un nou locatar, sunt pregatita sa ma mut la casa mea cu un pinguin. Nu exista oameni fara niciun fel de interes, daca stai sa te gandesti, absolut totu` in lumea asta este bazat pe un interes, fie el minim... Te duci la scoala, iti dai interesu` sa iei cursurile, sa inveti, sa iei note mari... Te casatoresti cu scopu`/interesu` de a nu avea o batranete singura si trista... Intotdeauna ai un interes, fie el ascuns sau nu... Ceea ce, din punctu` meu de vedere e trist, e dureros ca noi, oamenii, nu putem face nimic fara sa ne gandim inainte la consecinte, la cat de mult rau le poti face altora, urmarindu`ti propriul interes...
E dureros cum nu putem sa fim sinceri unii cu altii, cum putem face rau gratuit, cum niciodata nu ne intereseaza fiintele din jur, cum nu dam doi bani pe oamenii care chiar tin la noi neconditionat, cum nu avem incredere ca poate mai exista persoane fara vreun scop ascuns. E dureros sa vezi la cei din jur ca nu au curaj sa isi exprime sentimentele tocmai pentru ca inaintea ta au fost altii care s`au fecalat pe ele, e dureros ca nu ii lasam pe altii sa ne iubeasca asa cum suntem, cu defecte, cu calitati... e de cacat ca nu acceptam defectele celorlati, ca mereu avem impresia ca noi suntem perfecti, fara sa ne dam seama de cat de gresiti suntem, de cat e de gresita legea asta de cacat a naturii... judecam, criticam, barfim zilnic, nu facem altceva decat sa comentam, sa fim rai cu ceilalti, cand am putea sa fim putin mai buni... doar putin, atat de putin incat lumea ar fi si ea mai buna... putin mai buna...
Ba si`s unele sentimente asa de frumoase, asa de sincere, iar noua... noua ne ne frica sa nu suferim tocmai pentru ca au avut altii grija inainte de asta... de ce nu intelegem niciodata ca`s oameni sinceri? Pardon, ca mai sunt si oameni sinceri, aia putini care sunt si pe care eu nu prea ii gasesc, dar ideea in sine e ca sunt... iar pe noi nu ne intereseaza asta tocmai pentru ca nu stim decat sa batjocorim, sa ne bagam falusul in exact ceea ce e mai frumos pe lumea asta, sau cel putin ce a mai ramas frumos...
Oamenilor le e frica sa isi arate afectiunea, sa se lase iubiti, sa iubeasca la randu` lor... si`asta pentru ca toti topitii astia care ne inconjoara zilnic ne indobitocesc... da` ne indobitocesc rau de tot... ne e usor sa ne exprimam prin muzica pentru ca gasim o melodie care sa ne exprime starea de spirit si asta spune multe. Spune ca suntem niste lasi, ca nu stim sa zicem iarta`ma sau sa ne recunoastem vina, de orice natura ar fi ea. Spune ca ne e rusine, ne e frica sa spunem ce simtim... asa ca mai bine asculti muzica si versurile spun mai mult decat ar fi cazu` uneori... si`uite`asa se duce dracu` comunicarea, uite`asa nu mai stim sa purtam o discutie cand stam in fata cuiva necunoscut sau nu, uite`asa nu mai stim sa acceptam complimentele sincere, uite`asa traim intr`o lume virtuala fara sa stim sa ne exprimam intr`o conversatie reala...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu