Afara ninge...

Si ninge asa frumos, e totu` ca intr`o poveste…intr`o poveste in care vine Craiasa Zapezii si sparge o oglinda, iti intra un ciob in ochi si poc te`ai indragostit. De fiecare data cand ninge, ma gandesc la Craiasa Zapezii asa cum mi`o inchipuiam eu cand eram mica…

As vrea sa fiu un fulg, sa ma topesc in zbor, sau sa ma prind de umarul tau si acolo sa`mi gasesc sfarsitu`.Spune tu, nu m`ai iubi mai mult daca ai stii ca viata mea de fulg e asa de scurta? Daca ai stii ca abia apuci sa ma atingi si m`am si topit? Spune tu, nu m`ai iubi mai mult daca ai stii ca e greu sa ma gasesti printre atatia ca si mine? Spune tu, cum m`ai cauta dimineata cand ai iesi afara? Nu ti`ar fi frica sa pasesti cand te gandesti ca sub talpile tale as putea fi eu?

Imi place scartaitul zapezii sub picioare, parca vorbeste, parca incearca sa zica “Ma doare”, imi place cand dimineata ma izbesc fulgii in fata, cand imi ingheata nasu` in drum spre metrou…imi place cand ma gasesc pe mine oglindita intr`un geam zambind…zambesc pentru ca imi place zapada, imi place dansul fulgilor, imi place cand aud copii razand sau cand vad caini care se joaca in zapada de parca ar fi copii…zambesc pentru ca imi place iarna, imi place sa fac oameni de zapada….aaa si mai imi place cand isi scoate Soarele nasu` printre fulgi…

Si mai imi place de tine...pentru ca de tine imi place in fiecare zi...