duminică, 29 august 2010

Sa fie...

Un pachet de dunhill negru, niste jack sau, daca nu, tequila. Sa fie undeva unde se aude doar suieratu` vantului, doar frunzele cum se izbesc de geamurile inchise. Sa fie noapte, pentru ca noaptea te apara de privirile indiscrete. Sa fie discu` cu Steve Vai la pick up. Sa fie doar razele lunii care lumineaza camera. Sa fie tensiune in atmosfera. Sa te impleticesti. Sa nu ma uit in ochii tai. Sa`ti simt respiratia. Sa`mi zici ca am nasu` mare. Sa rad timid. Sa te balbai cand vrei sa`mi zici ca ma iubesti. Sa vrei sa ma saruti si sa te inrosesti. Sa`mi zici ca paru` meu miroase frumos, diferit. Si apoi sa stam intinsi pe spate, in pat si sa nu zicem nimic. Se mai aude din cand in cand cate un oftat. Stiu ca esti tu. Tu care incerci sa`ti invingi teama. Pacat ca e atat de tarziu. Ca peste 20 de ani nu o sa ne certam pe varza aia uscata pe care ai luat`o sau pe musamaua cu floricele care te enerveaza atat de tare. Inchipuie`ti ca atat de tarziu e.

Sa fim noi, amice... sa te razgandesti, sa ma iei de mana si sa`mi zici ca si maine o sa fim aceiasi.

Fabulez... atat de zen sunt incat fabulez.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu