Sunt pro nonplafonare...

Am vazut azi la metrou doi batranei…de fapt, batranei e cam mult spus..era un cuplu pe la vreo 50 de ani…ba nene si erau asa indragostiti…ma parca aveau dooj de ani, se giugiuleau, se gadilau, se tachinau, se priveau asa de frumos…se…asta e ideea, ca se poate si dupa jdemii de ani de casnicie…se poate sa nu intervina monotonia, plictisu` ala fantastic de frustrant.

Ete asa as vrea si eu sa ajung…e de rahat sa te gandesti ca peste 20 de ani o sa faci aceleasi lucruri zilnic..adica o sa te trezesti, o sa te duci la servici, o sa vii frant inapoi acasa si tot ce mai poti face e sa dormi..ca atare, n`o sa ai timp de copii, de sot/sotie, de viata sociala, de putina literatura. Si ce e si mai de rahat e ca o sa iti versii nervii pe sarmanii de langa tine…

Ideea este ca nu vreau sa ma plafonez, vreau sa ma gandesc ca poate maine daca am chef sa vad marea, o sa am si curaj sa ma sui in primu` tren spre mare…

Si mai e o idee, da` asta n`are nicio legatura cu toata filosofia mea despre plafonare…ideea e ca esti mai frumos neras…