Ca, in mod cert, un copil nu m`ar vrea pe mine ca mama. A nu se interpreta, nu am de gand sa fac copii cat sunt inca un copil, era doar o idee. Ce copil si`ar dori o mama care sta in camin, traieste din banii parintilor, bea bere, se duce in vama cu roacherii, fumeaza cand are bani sa fumeze, nu poate sa aiba grija nici de ea, daramite de el? Huh? Ce i`as putea oferi vreodata unui copil ca mama? Nimic, cel mai probabil. Si nu ma refer la aspect` material, cat la ce ar avea de invatat de la mine. Nici macar eu nu stiu bine ce vreau de la viata, unde o sa fiu peste cinci ani, ce o sa fac maine, care va fi urmatoarea carte pe care o sa o citesc, ce o sa fac la vara, cand o sa invat germana… pai si atunci? Atunci ce valori morale i`as putea oferi un pusti care e dependent in totalitate de mine? Si nu ma refer acum, la dooj de ani, ma refer in general.
Ce copil ar vrea asta? Niciunu`, crede`ma pe cuvant. Din pacate, un copil nu`si poate alege familia in care se naste, ca, in mod cert, daca ar putea, toti copiii ar fi fericiti, n`ar muri de foame, iar noi toti am avea familiile perfecte. Nu contest faptu` ca am o familie geniala, ca asa cum e ea mai ticnita, tot e bestiala…
Stiu doar ca atunci cand o sa aiba cinspe ani o sa`l duc la bere… si mai stiu ca o sa ii dau carti sa citeasca, sa nu fie un cretinoid, ca o sa ii pun muzica faina sa asculte, ca o sa il imbrac misto si ce nume o sa aiba si daca`i fetita si daca`i baiat… atat stiu… si mai stiu ca o sa aiba varfurile despicate la par…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu