Imi place viata…

Si`mi place mult. Am inceput azi o carte care se numeste “Batranete si moarte in mileniul trei”, carte scrisa de Livius Ciocarlie. Si`mi place viata mai mult, chit ca nu cred ca inteleg foarte bine toate aspectele astea ale batranetii. Incerc cateodata sa`mi inchipui cum o sa fiu eu la batranete si ma imaginez tatuata, cu cercei si intr`un bar, la o bere cu fiu`meu. Asa cum face tata cateodata cu mine. Cand iesim noi doi la bere, si ne amuzam de te miri ce, sau filosofam, sau ne contrazicem pentru ca uneori avem puncte de vedere diferite… da` in cele din urma ajungem undeva, la mijloc, intr`un punct comun. Si uite`asa`mi dau seama ca`s fie`sa si ca semanam.

Si, cum spuneam, imi place viata. Imi place ca domnu` asta - pentru ca este un domn, nu e un batranel din ala trist care se plange de batranete si de tineretu` din ziua de azi care nu intelege aia sau aia - e tanar inca. E normal ca noi nu putem intelege comunismu` sau cum au fost oamenii tratati sau, mai degraba, chinuiti in toate perioada asta de dictatura, e drept ca nu putem sa fim de acord cu ei din toate punctele de vedere, e iarasi drept ca ne enerveaza cand se uita nu stiu cum la noi pe strada de parca avem fata plina de rahat… insa sunt batrani care merita tot respectu` nostru, batrani care isi pun in noi speranta ca va fi un viitor mai bun, batrani optimisti care nu se gandesc la batranete ca fiind un preludiu al mortii, ci se gandesc ca se bucura ca au trait…Si aici, autorul se cam contrazice putin pentru ca la un moment dat zice ca da batranetea este un preludiu al mortii (iar aici sunt mandra de mine pentru ca am folosit expresia asta inainte sa ajung in carte la paragraful respectiv), dar apoi ne da de inteles ca nu trebuie neaparat sa te gandesti la moarte ca fiind o continuare a batranetii... cu toate ca este, zic eu... in fine, problema e discutabila...

E la un moment dat in carte un citat care zice`asa: “Gandul ca nimeni nu are nevoie de mine nu ma melancolizeaza. Ma simt liber, ma simt usurat. Traiesc ca unul care n`a fost intrebat daca vrea sa vina pe lume. Nu am de dat socoteala.” Misto, huh? Suna putin a anarhism, traim liberi, daca avem chef sa ne suim in primu` tren catre Praga ne suim si gata… sau, cel putin, asa ar trebui…

Stiu ca gandesc asa la 20 de ani si ca peste 10 ani probabil nu o sa mai fie asa simplu totul, o sa traiesc intr`o monotonie servici familie si viceversa. Sau nu…

Si de`asta`mi place viata, uite de`asta, pentru ca e misto, pentru ca sunt multi care ar da orice sa aiba astea doua maini macar, nu mai vorbesc de un calculator, asta ar fi deja un lux. Si mai imi place pentru ca am langa mine oameni care se gandesc daca mi`e bine si care ma sustin. Putini, intr`adevar, da` sunt. Chit ca sunt mult mai multi fututi`n cur care nu stiu cum sa fie mai cretinoizi unii cu altii, da` ce conteaza daca astia cativa sunt faini?

Si`mi place sa citesc, sa ma uit pe geam cand ploua, sa ma gandesc ca mai demult am fost cel mai rapid dintre spermatozoizi si ca acum sunt unul evoluat chiar, sa fumez mai ales ca acum nu mai fumez cu guma, sa ma duc pe rockoteca, sa ma duc la scoala, sa ma gandesc ca mai am cativa ani si o sa fiu doctor, sa lenevesc cand ploua afara, sa ma enervez ca trebuie sa fac curatenie, sa`mi cada hainele in cap cand deschid sifonieru`… Si mai imi place de tine. Banalitati din astea care imi infrumuseteaza viata si pe care daca nu le`as avea, as fi un om trist.

Si`mi place viata...